•Me and a psychotic killer•

5.O zi dată naibii

M-am trezit brusc. Nu auzisem alarma, așa că mi-am îndreptat privirea spre ceas. 10:36. Shit, shit, shit. Am întârziat deja la lucru. Unde naiba mai e și Jessie? Sper că a gătit ceva la micul dejun, pentru că mor de foame. Am ieșit din cameră grăbită. M-am îndreptat spre bucătărie, unde stătea Hilary la masă cu o cană de ceai în mână.

-Ce cauți aici Hilary?! am spus încercând să-mi păstrez calmul.

-Ți-am pregătit micul dejun. Jessie m-a lăsat.

-Evident, Jessie. Și ce mâncăm atunci? am spus căutând din priviri ceva ce se poate mânca rapid.

-De ce te grăbești? îmi spuse, punându-mi în față un bol cu cereale de ciocolată.

-Am întârziat deja la lucru. N-am timp să pierd vremea. Altceva nu avem? am întrebat uitându-mă ciudat la bolul din fața mea.

-Nu, altceva nu avem, a spus Hilary oferindu-mi laptele.

-Mersi, am spus începând să mănânc.

Hilary este o persoană destul de ciudată. Pe lângă că este... o damă de companie și se mândrește cu asta, pare destul de drăguță în general. Sigur are ea scopul ei, dar nu înțeleg care e acela. Atunci am sesizat că ea stătea și se holba la mine râzând. Mi-am terminat în grabă cerealele și am fugit spre baie. După ce m-am aranjat cât de cât, am mers în cameră căutându-mi ceva haine cu ce să mă îmbrac. Hilary apăru la ușă, încă râzând.

-Pot să știu de ce dracu râzi de mine? Nu vezi că sunt grăbită?

-Ba da văd, dar nu înțeleg de ce te grăbești.

-Ți-am zis, am întârziat la lucru.

-Dar nu ai lucru astăzi! De dimineață a venit aici blondul ăla sexy care te-a arestat și mi-a spus să-ți zic că ești ca o durere în fund și că-ți dă liber astăzi, ca să nu-l stresezi.

-Minunat! Și de ce ai tăcut până acum? am spus aruncând hainele pe pat nervoasă.

-Fiindcă oricum trebuie să te îmbraci. Mergem la cumpărături pentru că diseară iesim în club.

-Nu, nu, nu, nu, nu. Am menționat cuvântul nu? Tu nu ai cumva... știi tu, clienți la lucru? Nu ai altă treabă decât să mă sâcâi pe mine?

-Nu, mi-am luat concediu. În plus, azi e ziua mea și vreau să petrecem.

-Hilary, la mulți ani, dar chiar n-am timp de prostiile tale. Du-te cu alți prieteni de-ai tăi.

-Haide Evelyn! Va fi distractiv, sau cel puțin așa a zis Josh.

-Vine și Josh? 

-Nu, doar că... El a spus că ar trebui să mai ieși puțin, așa că profită de ocazie.

-Oh, la naiba! Haide să mergem în clubul ăla nenorocit!

Spunând aceste cuvinte, s-a dezlanțuit iadul pe pământ pentru mine. Hilary începu să aplaude fericită din palme în timp ce eu mă îmbrăcam.

Am ajuns acasă în sfârșit. Tot ce-mi amintesc este că Hilary mă duse într-un mall uriaș. Mă gândesc că a fost teribil pentru că mă dor extrem de tare picioarele. Aveam în fața mea o rochie neagră, ce avea să fie cam prea mulată pe mine.

-Îmbracă-te odată Evelyn! țipă Hilary din cealaltă cameră.

Doamne, de ce Jessie trebuie să lucreze multe ore și să mă lase cu Hilary? În general nu prea apuc să o văd pe Jessie, fiind medic chirurg are cam multă treabă, dar acum chiar mi-aș dori să fie aici și să-mi interzică să merg în club.

-Evelyn! Îmbracă-te odată! spuse Hilary după ce-și strecură capul pe ușă.

Mi-am luat rapid rochia pe mine, care-mi stătea perfect. M-am admirat câteva secunde în oglindă, apoi mi-am pus și cerceii negri, care nu erau extrem de mari, dar stăteau perfect lângă părul meu blond și ondulat. Fața mi-era făcută cu puțin fond de ten, iar machiajul ochilor era unul simplu, evident negru, care-mi scotea ochii albaștrii în evidență. Îmi luasem pantofii bleomarin cu toc înalt, la care am asortat o geantă micuță tot bleomarin. Am ieșit din cameră. Hilary mă aștepta nerăbdătoare. Și ea arăta splendid. Avea o rochie mulată de un roșu puternic, mai scurtă decât a mea, asortată cu pantofii crem cu toc puțin mai înalt decât al meu și cu o geantă tot crem. Fața ei nu avea pic de fard, dar arăta perfect.

-Haide! îmi spuse luându-mă de braț.

Am urmat-o la mașină. Îmi luase cheile și accelera. Cel mai probabil mâine o să regret toată ziua de astăzi, dar nu pot da înapoi. E prea târziu.

Am intrat în club. Muzica puternică îmi bubuia în urechi, iar mirosul de țigară îmi invadă nările. Îmi făceam loc prin mulțime, încercând să țin pasul cu Hilary. Într-un final am ajuns la bar. Hilary se așeză pe scaun, eu urmâdu-i exemplul.

-Barman! țipă ea făcând semn spre noi două.

Barmanul îi zâmbi. Cred că se cunoșteau de ceva vreme. Brusc, el apăruse în fața noastră cu niște păhărele mici, din care venea un miros puternic de alcool.

-Ce sunt astea? am întrebat-o pe Hilary, care-i făcea ochi dulci barmanului.

-Bea! mi-a spus.

M-am uitat la ea confuză. Ea apucă un pahar și-l dădu rapid pe gât. Același lucru am făcut și eu. Mă ustura gâtul, iar limba mi-era amorțită. Hilary îmi făcu semn spre alte pahare pline. M-am uitat la ele, apoi am apucat unul câte unul să le beau.

Îmi simțeam corpul greu și capul mă durea. Toată camera se învârtea cu mine, dar eu continuam să-mi unduiesc corpul alături de un băiat chipeș. Băusem deja... multe pahare căci le-am uitat numărul. Mă simțeam destul de rău, dar n-aveam de gând să mă opresc din dans. Băiatul mă prinse de mijloc și mă trase spre el. Mă sărută pe gât, apoi începu să urce. Buzele noastre s-au întâlnit într-un sărut destul de pasional și violent.

-Scott? am spus eu, de-abia ținându-mă pe picioare.

-Eu sunt Michael! îmi țipă el.

Michael? Cine e Michael? Cred că am băut prea mult, iar băiatul era de aceeași părere căci mă părăsi. Am auzit un scurt "curvo" din partea lui, dar nu eram sigură. Eram prea amețită ca să-mi dau seama. Am căutat-o din priviri pe Hilary, dar era de negăsit. Cred că ar fi mai bine să merg acasă. Cu greu, am reușit să mă îndrept spre ușă. Am ieșit afară, unde aerul rece mă trezi puțin la realitate. Am văzut cum o persoană se apropia de mine. Speram să fie Hilary, dar se putea observa, chiar și în starea în care eram, că era un bărbat.

-Olsen, ce naiba faci aici? îmi spuse bărbatul.

-Îmi petrec timpul liber! am spus, știind că bărbatul era Connor. Puteam să-i recunosc vocea groasă oriunde.

-Ești beată?!?

-Nu, sunt Evelyn.

Cel mai probabil realizând că sunt "puțin amețită" îmi dădu o palmă sănătoasă. Un mic geamăt de durere ieși din mine. M-am dezechilibrat, simțind deja cum cad. Îmi imaginam cum o să mă trântesc de asfaltul rece. Spre surprinderea mea, Connor m-a prins în brațele lui calde. M-a luat în brațe ca pe o mireasă și a continuat să meargă. Voiam să-l întreb unde mă duce, dar buzele mi-erau prea amorțite, așa că m-am relaxat, lăsându-mă pe mâinile lui Connor și la propriu și la figurat.