•Me and a psychotic killer•

21.Amenințarea

Cele trei roșcate au părăsit camera, lăsându-ne singuri pe mine și Connor.

-Unde au zis că pleacă? am întrebat.

-La psiholog cu micuța. Trebuie să înceteze "jocul" ca să poată depune mărturie împotriva tipului.

Bun, deci Dean va ajunge în pușcărie. Nici nu vreau să mă gândesc ce i-a făcut lui Emily.

Atunci am observat cât de ciudat mă privea Connor. Mai bine zis se holba.

-Ce-ai pățit Jefferson?

-Tu să-mi spui ce ai pățit! se răsti la mine. Ai început să te iei la bătaie cu toată lumea?

-El m-a amenințat! m-am apărat eu revoltată.

Connor înghiți în sec. Probabil mai dori să zică ceva, dar preferă să tacă. Bine gândit!

-Oh Doamne! am spus realizând ceva important.

-Ce e? a zis Connor îngrijorat.

-Mi-au făcut ceva analize?

-Nu încă.

Bun. Dacă cumva îmi făceau analize, aflau de pierderile mele de memorie și gata carieră. Nu puteam lăsa asta să se întâmple.

-La ce te gândești Olsen?

-Trebuie să mă scoți de aici! am zis simțindu-mi inima cum bate nebunește.

El se uită dezaprobator la mine.

-Haide Connor! Dacă îmi fac analize vor afla! am zis disperată.

-Ce să afle?

-Pierderile de memorie, idiotule! am zis în șoaptă.

-Și cum naiba ar trebui să te scot afară de aici?

-Nu știu Jefferson! Găsește o soluție. Repede!

El se lăsă pe spătarul scaunului gânditor. Trebuia să găsesc un plan. Cine mă putea ajuta să ies?

Doamna Forbes!

-Știu! Există o asistentă ce mă cunoaște. Doamna Forbes. Ea te-ar ajuta să mă scoți de aici fără să te întrebe de motiv.

-Perfect! spuse Connor zâmbind.

Ce zâmbet minunat avea! Nu! Nu la asta trebuia să mă gândesc acum!

-Așteaptă-mă aici! a zis îndreptându-se spre ușă.

-Da, de parcă aș putea să plec undeva! am zis cu un ton sarcastic.

El mi-a zâmbit în stilul lui fermecător și a plecat. Eu m-am făcut comodă în pat și am început așteptarea.

Connor intră grăbit în cameră, făcându-mă să tresar. Părul îi stătea răvășit și se puteau observa câteva șiroaie de transpirație.

-S-a rezolvat! Treci și te îmbracă, a zis zâmbindu-mi scurt.

Mi-am luat hainele și am așteptat să plece din salon. Connor stătea doar uitându-se la mine.

-Ce mai aștepți? a zis el.

-Ce mai aștept?! am zis șocată. Să ieși naibii afară până mă schimb!

-Mișcă-te odată și nu mai fă nazuri! Te-am mai văzut în lenjerie până acum!

Mi-am dat ochii peste cap. Am așteptat încă câteva secunde în care Connor continua să se holbeze la mine. Într-un final m-am întors cu spatele la el. Mi-am luat rapid pantalonii pe mine, după care mi-am dat rochia de spital jos. Am auzit un oftat de-a lui Connor. Probabil era dezamăgit că nu mi-a văzut fundul!