•Me and a psychotic killer•

34.Secrete

Buzele lui Kai încă erau lipite de ale mele. De-abia atunci realizasem ce se întâmpla. El mă saruta! Am ieșit din starea de șoc, punându-mi mâinile pe pieptul lui și împingându-l cu putere. Spatele lui se trânti de perete, producând un zgomot imens.

-Ce dracu faci? am spus încercând să mă mențin calmă.

-Te sărutam, nu e evident? Păcat că tu nu m-ai sărutat, a zis cu greu, încă fiind lipit de perete.

-De ce naiba m-ai sărutat? am spus venind spre el.

-Ca să te calmez. Știu că ești blondă, dar te credeam mai inteligentă, a spus rânjindu-mi în față.

El se dezlipi de perete, dorind să se apropie iarăși de mine. L-am prins de umeri, scuturându-l umpic, după care l-am lipit iarăși de perete.

-Să nu mai faci așa ceva niciodată, clar? am zis cu un ton dur.

-Și dacă o mai fac, ce o să-mi faci baby? a zis zâmbind provocator.

Oh, asta îmi umpluse paharul. De-ajuns cu atitudinea lui de dobitoc șmecher. Cineva trebuie să-l învețe minte pe băiatul ăsta. Cu o mișcare scurtă, mi-am ridicat ghenunchiul, lovindu-l direct în zona sensibilă. Gemu de durere, aplecându-se ușor. I-am prins părul împrăștiat, trăgându-l în sus și forțându-l să mă privească.

-Consideră ăsta un avertisment. Mai numește-mă așa sau mai sărută-mă o dată și îți promit că nu o să se mai nască alți idioți ca tine, clar?

El se strâmbă ușor de durere. I-am dat drumul părului, după care m-am întors cu spatele la el și am ieșit afară din cameră. Am coborât rapid scările încercând să evit o altă întâlnire cu mama lui Kai. Ajunsesem la ușă în siguranță și chiar când am pus mâna pe clanță, o voce mă oprise din a deschide ușa.

-Pleci deja? am auzit vocea feminină a mamei lui Kai.

Mi-am întors privirea spre ea, încercând să-mi potolesc nervii pe care îi simțeam. Ea mă privea cu ură și dispreț. Ce i-am făcut eu ei ca să merit ură?

Ah stai, uitasem ca ea crede că mi-o trag cu fiul ei minor.

-Din păcate, da, am zis încercând să-mi stăpânesc nervii.

-Foarte bine, a spus zâmbind fals, după care își continuă lucrul.

Am apăsat furioasă pe clanță, iesind din casă. Eram nervoasă și fără un plan de rezervă. Trebuia să fac ceva care să-mi distragă atenția de la Kai. Ar fi bine să mă duc să mai fac rost de niște răspunsuri de la mama, dacă tot nu am ce face. Ar trebui să merg la secția de poliție să văd ce au mai scris la profilul criminalului, dar peste zi nu pot și fără ajutorul lui Kai sigur nu voi reuși să intru în secție. Minunat! Tot ce mai puteam face era să mă duc la mama să văd ce mai pot afla.

Eram în fața ușii de la apartamentul mamei. Se auzeau voci din interior, ceea ce îmi stârni curiozitatea. Am mai stat câteva secunde, încercând să-mi dau seama cine era cea de-a două voce, dar nu am recunoscut-o. Știam că era o voce de bărbat, dar nu puteam să-mi dau seama a cui, chiar dacă mi se părea oarecum familiară. Am intrat rapid, dând ochii cu privirile confuze și socate ale mamei și a domnului Fitzgerald. Ce căuta el aici? Amândoi stăteau la masă, alături de două căni de ceai. Am închis ușa zâmbind, după care m-am dus și eu să-mi iau o cană.

-Exact la timp pentru ceai! am spus zâmbind, în timp ce mă așezam pe scaun. Deci, despre ce discutăm?

Mama mă privi dur. Genul de privire "ce faci aici? strici totul!", dar mie nu-mi păsa. Domnul Fitzgerald era oarecum speriat, dar mai mult confuz. Era prima oară când îi puteam citi ceva sentimente pe față, deci clar erau puternice. Asta nu însemna nimic bun.