•Me and a psychotic killer•

17.Leila

M-am trezit brusc. Auzeam bătăile unei inimi. Atunci am realizat că stau pe pieptul cuiva. Mi-am ridicat privirea. Era Connor. Am sărit din pat ca arsă. El încă dormea. Am apucat o perină, cu care l-am lovit.

-Ai promis! am țipat nervoasă când el își deschise ochii confuz.

-Ce naiba...?

-Ai promis că dormi pe canapea!

-Evelyn, nu e ceea ce crezi...

-Atunci ce e? l-am întrerupt eu nervoasă.

-Aseară, după ce am adormit pe CANAPEA, ai început să țipi, plângeai în hohote. Am intrat în cameră, iar tu erai pe jos, în genunchi plângând, trăgându-ți părul și spuneai continuu ceva, dar nu am înțeles ce. Te-am pus pe pat și te-ai mai liniștit, dar încă plângeai. Am vrut să plec, dar tu m-ai prins de mână și ai început să țipi. Te-ai înroșit toată la față și te zgâriai pe mână continuu. Atunci am decis să stau cu tine pentru a te liniști. După o vreme am vrut să plec, dar te-ai trezit și ai început din nou, așa că a trebuit să dorm cu tine.

Mă uitam dezaprobator la el. Nu părea deloc credibilă povestea. De ce aș face așa ceva și nu mi-aș aminti?

-E adevărat! am auzit o voce.

M-am întors rapid și am văzut-o pe Emily stând în pragul ușii.

-Tu nu trebuia să fii la școală?

-E sâmbătă azi, Evelyn! a spus ea și a părăsit camera.

Nici nu-mi dădusem seama că e sâmbătă. Stai... cât era ceasul?

-Connor, nu ar trebui să fim la muncă?

-Nu am întârziat încă, deci îmbracă-te odată! a spus și a ieșit din cameră.

Mi-am luat niște haine la întâmplare, m-am aranjat rapid și am ieșit din cameră. Connor mă aștepta. Stătea în bucătărie alături de Emily. Povesteau ceva și erau foarte amuzați. Era o imagine destul de drăguță.

-Oh, ești gata! a spus Connor observându-mă.

Se holbă puțin ciudat la mine. M-am întors spre ușă, dându-mi ochii peste cap. Mă îndreptam spre mașină, auzind pașii lui Connor în spatele meu.

-Mă crezi, nu? a spus după ce am pornit mașina.

-Ce să cred?

-Adevărul! Despre ce s-a întâmplat azi-noapte.

-Nu știu ce să cred... am spus oprind mașina.

Am intrat în clădire, sub privirile angajaților. Brusc am auzit niște tocuri în spatele meu. M-am oprit brusc, iar Connor îmi urmă exemplul. M-am întors rapid și am văzut-o pe directoarea Rivers.

-Agent Jefferson și Olsen, ce e cu voi la ora asta? a spus ridicându-și o sprânceană.

-Cât poate fi ceasul? am spus disperată.

Doamna directoare Rivers se uită spre ceasul ei auriu de la mână. Privi dezaprobatoare.

-Ați întârziat cinci minute și 35 de secunde.

-Pentru Dumnezeu...

Am dorit să mai continui, dar Connor mă înghionti cu cotul. Mi-am închis gura, înghițindu-mi cuvintele. El lua o postură serioasă și păși un pas în față.

-Ce avem de făcut astăzi? a spus el privind-o cu respect pe scorpia de directoare.

-Ne întâlnim în sală, căci dorim să găsim caracterul criminalului. Să ne facem o idee despre el, având în vedere că o avem aici pe domnișoara Olsen.