•Me and a psychotic killer•

10.Înmormântarea

Stăteam și mă holbam la pat. La rochia din dantelă neagră, fără mâneci și cu un decolteu generos de mare ce stătea pe patul alb. Era splendidă, dar nu-mi amintesc să o fi văzut până acum. O scurtă bătaie în ușă mă scoase din visare.

-Da? am spus eu.

Ușa se deschise. Chipul angelic a lui Connor lumină camera.

-Îți place rochia? mi-a spus analizându-mă.

-Tu... tu ai luat-o? am spus înghițind în sec și simțind că roșesc.

-Nu mai ți minte? E greu de uitat ziua ce am avut-o ieri la mall.

Doamne ferește! La ce se referea? Sper să nu fi făcut ceva... prostesc. Pierderile de memorie se înmulțesc și nu e de bine. Ar trebui să fac ceva. Ce să-i zic acum lui Connor? Mai bine aș schimba subiectul.

-De unde știai de înmormântare? l-am întrebat evitând un contact vizual cu el.

-Ai primit ieri un mesaj. Astăzi de la 1 este înmormântarea lui...

-Știu, i-am tăiat-o eu.

Mi-am repezit privirea spre ceas. Era 11:17. Aveam timp să mă pregătesc. De fapt nici nu știu unde va fi înmormântarea.

-Unde va fi?

-În fostul tău oraș din câte am înțeles.

Perfect! Drumul până acolo ne va lua o oră, așa că ar trebui să fiu gata la 12:00. M-am apropiat de Connor. Când am ajuns în fața lui, ochii albaștrii ai lui mă fixau făcându-mă să mă topesc. Nu mai puteam vorbi. Obrajii îmi ardeau. I-am pus mâinile pe pieptul lui bine făcut. Inima îi bubuia în piept, dar nu mai tare ca a mea. L-am împins ușor spre ușă.

-Trebuie să mă schimb, am reușit să șoptesc.

El parcă deveni rece. Parcă nu mai simțea nimic. Se întoarse brusc, nu înainte să-mi ofere o privire fără nicio sclipire în ea, o privire rece, și se îndreptă spre ușă. Ieși afară trântind ușa după el. Ochii au început să mi se umezească fără niciun motiv. Sau Connor îmi provocase lacrimile? Nu știam, dar un singur lucru îl știam: trebuia să mă pregătesc pentru înmormântare. Mă dusesem în fața oglinzii. Un pic de fond de ten, un ruj de roșu aprins, puțin rimel, iar părul blond ușor ondulat și arătam perfect. Rochia neagră am așternut-o pe mine. Arătam superb, doar că aveam o problemă. Nu îmi puteam închide fermoarul de la spate.

-Connor! am țipat în timp ce stăteam cu spatele la ușă.

Am auzit ușa deschizându-se puternic. Urmă un moment de liniștite, în cameră auzindu-se doar respirația grea a lui Connor.

-Mă ajuți cu fermoarul? am spus încet.

După un moment de ezitare am auzit pașii apăsați a lui Connor apropiindu-se. Îi simțeam respirația pe ceafa mea, iar asta îmi provocă fiori reci pe șira spinării. Degetele lui reci îmi atinseră spatele, făcându-mă să tresar ușor. Brusc am simțit o ușurare. Parcă mă eliberase dintr-o cușcă. Oo...nu m-a eliberat dintr-o cușcă, ci îmi deschise sutienul. Odată ce am realizat ce a făcut, m-am întors cu fața spre el. I-am oferit o palmă sănătoasă.

-Nesimțitule! am țipat.

El doar mă privea. În ochii lui nu puteai citi niciun sentiment.

-Ieși afară! am spus arătându-i ușa cu degetul arătător.

El se întoarse spre ușă și plecă fără să zică nimic. Mă așteptam să-mi facă ceva având în vedere că l-am plesnit, dar el nu a reacționat cu nimic. Doar a plecat din cameră. Într-un final am reușit să mă închei singură la fermoar. Am apăsat puternic clanța ușii de la camera mea și am ieșit afară. Mă așteptam ca Connor să mă întâmpine sau chiar să mă complimenteze, dar nu am primit nimic din partea lui. Stătea la masă, destul de absent, cu un pahar în mână. M-am apropiat de el. I-am smuls paharul din mână ducându-l la nas. Whiskey.