•Me and a psychotic killer•

30.Te iubesc!

Mă aflam în parcul din apropierea casei pe o bancă. Totul era destul de pustiu, iar spre norocul meu Connor se decise să nu mă urmărească. Vântul de toamna îmi ducea părul în toate direcțiile, încețoșându-mi privirea. Brusc, am auzit un oftat. Mi-am întors privirea în dreapta mea și am rămas uimită. Socată chiar.

-Evelyn, ți-am dus dorul, spuse domnul McCall zâmbind.

Nu-l văzusem de la înmormântare și încă îmi dădea fiori, chiar dacă știam acum că nu el e criminalul. Avea ceva ce te înspăimânta, ceva ce a făcut-o și pe mama să-i fie frică. Știam că a abuzat-o pe mama cât timp a fost Jessie mică deoarece avusese probleme cu furia, care cică acum nu mai există. Ceva îmi spunea că ar trebui să mă feresc de el, cu toate aceastea am rămas acolo.

-Ce dorești? am reușit să spun, mutându-mi privirea în față.

-Nimic. Am venit la o plimbare în parc și ce să vezi? Te-am văzut pe tine, așa că m-am gândit să vin să-ți țin de urât.

-Da, ce coincidență, am murmurat fără să-mi mut privirea.

-Hm, cum o mai duci? Ce mai face iubitul tău? a întrebat oarecum entuziasmat.

Vorbele lui îmi adusera la suprafață amintirea înmormântării. Connor se dăduse drept iubitul meu, iar când am plecat din fostul meu oraș, pe drum, am descoperit că lui poate chiar îi păsa de mine, în felul lui enervant de a mă proteja. Asta îmi plăcuse la Connor, modul lui ciudat de a-și arăta îngrijorarea, modul lui amenințător de a te determina să nu faci orice prostie ce-ți trece prin cap. Felul lui de a fi, care în ultimul timp dispăruse.

-Nu așa de bine ca și tine, am spus sec.

-Ce vrei să spui?

-Nu e treaba ta. Acum îmi spui și mie ce dorești? am spus mutându-mi privirea spre el.

-Am informații utile pentru tine, a zis rânjind.

-De ce aș avea încredere în tine? Ultima oară când ne-am întâlnit tu ai recunoscut că mama ar fi fugit de tine mâncând pământul. Eu de ce n-aș face asta? am zis ridicându-mi o sprânceană.

-Pentru că nu o faci. Ești mai curajoasă decât ea, dar nu mai inteligentă. Ai nevoie de adrenalină și faci orice stupizenie pentru a o obține. Asta e diferența între voi două.

-Da... Deci, îmi spui sau nu ce știi?

-Totul are un preț, scumpete, a zis zâmbind.

-Nu-mi spune așa! m-am răstit la el. Ce vrei în schimb?

-Să-ți faci datoria.

-Adică? am spus confuză.

-Puterea înseamnă cunoaștere. Eu am această putere, dar nu pot face nimic cu ea în afară de a o transmite altor persoane. Vreau să fie prins criminalul care mi-a ucis cei doi copii ai mei, însă nu am încredere în polițiști. Însă tu ești diferită, cum am spus și înainte.

-Deci vrei să continui cazul, eu singură. Vrei să lucrez pentru tine.

-Da! a sărit el entuziasmat. Știu că ai fost suspendată, însă eu te pot ajuta cu unle informații.

-Păi, un prim pas ar fi să pui un detectiv sau un spion să o urmărească pe Beatrix Hale. Ea e prima suspectă pentru mine.

-Deci asta înseamnă că ne-am înțeles? a zis zâmbind.

Da, știam că McCall era un om periculos care știa prea multe chestii, însă eu oricum o să tot continui să caut criminalul chiar dacă sunt suspendată, iar puțin ajutor nu strică niciodată.