4
- Ești bine?
Puștiul se ridică gemând de durere. Smulse lama înfiptă în abdomen, cu aceeași ușurință cu care ar fi desprins aripile delicate ale unui fluture. Tuși ușor, scuipând puțin sânge, apoi zâmbi spre cea care se oprise din atac:
- Stai liniștită, Isvil, nu mor așa repede, glumi tânărul.
- Ieri ai murit de două ori băiețaș, râse ea. Și nu mai îmi spune Isvil... adăugă ea apropiindu-se de el.
Puse blând mâna pe rană, învăluind-o în energie. Vindecarea începu, senzația de căldură umplând corpul tânărului. Gemu ușor, tremurând subtil sub acțiunea energiei regeneratoare:
- Cum ai dori să îți spun, Iasvilianna? E atât de rece...
Tânăra râse:
- Dar este numele meu, băiete...
- Știu... dar nu are pic de farmec. Isvil mi se pare mai tandru...
Privi spre rana care se închidea, simțind cum slăbiciunea îl cuprinde: o fi fost ea frumoasă și dulce, dar era un tiran la antrenamente. Totuși, știa că ea îl mai scutește, așa că trăgea chiar mai tare de el, atingând limite noi în fiecare zi. Însă astăzi chiar era la limită, cu toate că nu fusese transformat în cenușă nici măcar o singură dată. În sfârșit, era vindecat. Se prăbuși pe spate, inert. Femeia îl prinse înainte să atingă pământul, sprijinindu-l de pieptul ei.
- Ți-am spus că e prea mult, de ce ești idiot?
- Știi doar că sunt țicnit, râse el slab. Aș vrea să am puterea de regenerare a străbunicului...
- Nu te mai compara cu Alexander, nu merită, e la alt nivel, nu încerca să urmezi calea cuiva cu abilități unice! îl mustră Isvil, continuând să-i regenereze trupul slăbit. Nu-mi vine să cred că deja începi să stăpânești ochiul clanului... la 17 ani...
- Străbunicul îl avea la 15... Acum mai bine de 600 de ani, el avea ochiul clanului...
- Ai moștenit precocitatea lui, zâmbi ea. Dar nu te forța, încercând să mă impresionezi!
Tânărul simțea energia blândă a maestrei sale umplându-i trupul sfărmat. Ridică ochii spre ea: șuvițe blonde atârnau alene spre fața lui, desprinse din coada prinsă la spate. Tunica bine strânsă pe corp dezvăluia formele ferme ale acesteia, dar în același timp cuprindea și armele de care trebuia să te ferești. Își lipi ochii de chipul ei: trăsăturile fine erau puțin contrastate de ochii de foc, iar efortul depus pentru salvarea tânărului făcea ca micile riduri din colțurile ochilor să se accentueze.
- Uneori mă las rănit doar ca să îți simt energia... atunci când mă vindeci, râse el.
- Nu fii pervers, tinere! spuse ea, roșind puțin.
- Știi că nu mă pot abține, țin la tine...
Tresări: Isvil își lipise buzele de fruntea lui. Îi putea simți mirosul părului, fermitatea trupului mlădios ce îl strângea în brațe, moliciunea sânilor pe pieptul său, totul i se derula cu viteză în creier, înregistrând momentul cu fidelitate.
Și sunt complet neputiincios...
Strânse din pumni: nu putea fii cu una dintre concubinele lui Lucifer. Oricât de mult ar fi iubit-o, ea nu ar fi acceptat, era legată de altcineva.
Chiar și ea e mai putenică decât mine... Mult mai puternică!
Isvil se retrase, îndepărtându-se de el:
CITEȘTI
Demons vs. demons- Eye of the beast
FantasyCând lupți împotriva Iadului, nu contează că faci parte din el, împotriva morții cei din propria rasă îți sunt rivali.
