Demons vs. demons- Eye of the beast

Imperiul

1

În față, doar un hău nesfârșit. Valurile de foc negru de dedesubt șfichiuiau aerul, în căutarea prăzii. Ochii săi puteau zări dincolo de acestea singura legătură pe care Iadul o mai avea cu Raiul: la zeci de kilometri depărtare, o insuliță verde, înconjurată de hăuri de netrecut. Acolo se găsea singurul loc în care se putea face un portal către Rai, dar ca să ajungi acolo, trebuia să treci de oceanul de foc ce înconjura acel sacru loc, o mare de putere înfiorătoare ce creea o barieră de netrecut. Flăcările, cerc larg al morții, formau o pată la marginea imperiului condus de Lucifer, protejând calea de acces a îngerilor. Lucius scuipă alene în prăpastia de sub el: un mănunchi de flăcări vaporoase dezintegrară saliva plină de energie, murmurând tainic:

- Nici măcar noi nu am putea ieși teferi de aici, spuse el lovind alene cu călcâiele peretele dur al hăului.

Continuă să-și bălăngăne plictisit picioarele, în timp ce stătea pe marginea abisului ca pe o canapea. Formă o sferă micuță de energie pe care o proiectă la câțiva metri în fața sa: o coloană de foc negru înghiți hulpavă energia eliberată, retrăgându-se cu aceeași șoaptă sufocată.

- Uneori cred că se ascunde ceva viu în cimitirul ăsta, spuse Alexander, privind adânc printre valurile negre. Statuile demonilor licăreau albe printre flăcări, Lucifer alegând acest loc ca depozit pentru cei căzuți în luptă. Una din chestiile care te pot pietrifica dacă nu ești suficient de puternic... adăugă Alexander, stând în spatele celuilalt.

- Da... Au trecut șaptesprezece ani de la incidentul cu Izeldashi...

- Și de la războiul cu îngerii, adăugă Alexander, așezându-se lângă el pe marginea prăpastiei. Instantaneu, flăcările negre se îndreptară spre picioarele lui. Își opri fluxul energetic la timp: flăcările se retraseră murmurând dezamăgite.

- Evident, ne-am făcut simțită prezența cam mult în lumea oamenilor, și-au dat seama că vrem ceva și au ripostat. Au ripostat dur... spuse el privindu-și mâna stângă: o cicatrice roșie spinteca antebrațul alb al demonului, de la venele încheieturii până la cot, o linie subțire, șerpuită. Rafael va regreta îndrăzneala pe care a avut-o atunci când și-a folosit sabia împotriva mea! scrâșni nervos Lucifer.

Întregul ocean de flăcări se zbuciumă flămând, simțind puterea demonului. Acesta se calmă fără probleme, amintirea neafectându-l atât de mult:

- Dacă nu aș fi fost atât de slăbit, s-ar fi terminat cu cei șapte îngeri... Noroc cu evoluția ta, altfel am fi fost distruși de armata lor. Nu îmi place să recunosc, dar ai fost mult mai eficient decât mine...

Alexander își luă arma din spate. Lucifer îl privi cum își lansează shuriken-ul deasupra flăcărilor, făcându-l să leviteze. Atacul furibund al vaporilor hămesiți, combinat cu rotația armei, creă un vârtej negru, ce urla amenințător. Alexander se încruntă, retrăgând rapid arma: câteva flăcări ajunseră pe mâna lui, odată cu shuriken-ul. Scrâșni ușor din dinți, pe măsură ce vaporii negrii se risipeau însoțiți de praful sângelui. Rănile se vindecară rapid, dar nu la fel ca de obicei. Își puse arma înapoi pe spate: 

- Rănile lăsate de flăcările astea se vindecă extraordinar de greu... Eh, tu erai deja slăbit, l-ai ajutat pe Idalshi să evolueze, plus că te luptasei cu Diana, erai chiar epuizat, altfel nu aș fi putut să trec de tine atunci. Dar m-ai deviat destul de mult, spuse sec demonul.

- Mda... A fost o tâmpenie, nu m-ar fi trădat, chiar dacă ținea cu oamenii. Pe când Idalshi ar face asta fără regrete. Plus că nu a fost capabil să găsească Ochiul Fiarei...

Un gând îi asaltă mintea:

- Am auzit că strănepotul tău vrea să intre în legiunea primilor cinci sute. E deja atât de puternic?