Demons vs. demons- Eye of the beast

Preţul puterii

1

Demonul atinse uşor rubinul prins în gheara de marmură, trecând de partea cealaltă a scutului. În timp ce portalul se închidea în urma sa, cerul sclipi argintiu, o undă ce se propagă rapid de-a lungul cupolei protectoare. Se îndreptă grăbit spre palat, gata să informeze restul grupării, aruncând totuşi o privire spre văzduh: nimeni nu putea trece de scutul Dianei, asta dacă ajungea în dimensiunea lor, o microdimensiune apărată de un scut impenetrabil. Era defensiva supremă.
Ajunse la intrare: holurile si sălile principale nu aveau uşi, nu era nevoie ca acestea să fie închise, doar ei puteau intra în clădire. Zări un camarad aproape de intrare: masca verzuie îi acoperea întreaga faţă, cu excepţia unui ochi. Irisul roşu era înzestrat cu cele trei linii curbate, negre, ce uneau pupila de marginea irisului, distingându-se astfel cea de-a treia evoluţie:
- Totul bine? întrebă acesta scurt.
- Da, unde este Diana?
- Sectorul dormitoarelor.
- Aon?
- Te aşteaptă, Grădina Şarpelui, îl informă scurt, cu acelaşi ton plat, lipsit de emoţie.
- Am înţeles, mulţumesc!
Celălalt încuviinţă tăcut, îndepărtându-se. Având locaţia celui căutat, parcurse rapid holurile, ajungând în grădina menţionată. Totul era verde, acoperind o gamă variată de nuanţe, fiecare componentă a grădinii alcătuind trupul sinuos încolăcit al unui şarpe imens. Grădina, şi tot ce conţinea ea, era un şarpe, monstru de neimaginat înlănţuit în interiorul unei încăperi imense, suspendat la înalţimea solului, dar cu un abis sub el, drept suport. În centru, capul se înălţa spre cer, iar gura larg deschisă alcătuia o altă încăpere, locul preferat al lui Aon, căpetenia grupării ce se autointitula Asaltul celor 100 de lame.
Cu o mişcare lină, capul coborî la nivelul său, demonul intrând fără să ezite. Aon veni în întâmpinarea sa, roba sa albă foşnind uşor. În contrast cu materialul deschis, teaca neagră a unei katane ieşea imediat în evidenţă. Demonul acceptă mâna întinsă a celui mai bun spadasin din Iad, privind fără reţineri în ochii acestuia. Ca la toţi ceilalţi membri, aceeaşi evoluţie radia în irisul sângeriu. Părul era perfect negru, sprâncenele la fel, în armonie cu semnul demonic de pe frunte, în contrast cu pielea albă şi fină:
- Mă bucur să te revăd, mă temeam ca supravegherea ţintei noastre să nu îţi depăşească capacităţile, dar observ că ai reuşit să faci faţă! spuse Aon prietenos.
- A fost mai dificil decât am crezut, dar mi-am redus nivelul si m-am infiltrat ca ucenic, aş fi putut găsi un alt pretext sau aş fi încercat să îl urmăresc din umbră, dar am considerat că dacă îi hrănesc orgoliul, Raikirichu va căpăta încredere în mine mult mai uşor.
- Da, o metodă uşor de aplicat, în special în cazul său. În regulă, să trecem la subiect, ai reuşit să obţii informaţii utile? întrebă acesta, curios.
- Consider că da, se pare că ai avut dreptate, vrea puterea Dianei..
Aon se întoarse o clipă, închizând ochii. Celălalt putea zări spatele drept al acestuia, materialul alb ce il acoperea din cap până în picioare, teaca neagră agăţată în dreptul şoldului stâng. Nu întrerupse momentul de meditaţie, privind părul scurt al celuilalt de parcă ar fi vrut să îi vadă gândurile. Aon îl privi peste umăr:
- Se pare că are o abilitate unică: ochiul lui poate "copia" tehnici... Am observat asta când ne-a înfruntat.
Încetă să privească spre interlocutorul său, continuând:
- Dar nu e cea mai bună descriere... orice ochi demonic poate recepta o cantitate enormă de informaţie într-un timp scurt, tehnicile comune sunt copiate, mai exact învăţate, destul de uşor. Însă el poate să îşi însuşească tehnici extrem de avansate instantaneu, împreună cu o mare parte din gama tehnicii respective. Mai mult, o preia la calitatea văzută şi poate chiar să o evolueze...
- Am observat asta, o abilitate unică, într-adevăr, spuse celălalt, profitând de scurta ezitare.
Aon se întoarse din nou spre el, cu întreg corpul:
- Şi partea cea mai rea: poate copia abilităţi unice. Nu doar tehnica, ci şi tipul energiei, al puterii din spatele ei, poate lua puterea unor familii şi clanuri unice! Deja este cel mai puternic demon, cine ştie la ce nivel poate ajunge dacă copiază puterea Dianei!
- Aon... ştiai că fiica Dianei e în viaţă?
Demonul zâmbi:
- O să te rog să nu divulgi această informaţie, ne-ar periclita planurile. Ştiu asta, Raikirichu îi vrea puterile?
- Pe scurt: nu. Preferă să obţină puterea Dianei, deşi spunea că e o copie ieftină. E posibil ca abilitatea lui să nu meargă prea bine în cazul abilităţilor unice?
- Bănuiesc că da... Fiica ei a realizat o legătură cu un alt demon?
- Da, a menţionat asta.
- Ooo, voia bazele puterii, o conexiune directă! spuse el amuzat. Nu era o idee rea! E bine, singura opţiune rămasă e Diana. Nu poate ajunge la ea, şi nu voi permite să o momească. Legat de ultima întâlnire, ai ceva?
- Da, ne consideră mult superiori lui. Se pare că 10 dintre noi îl pot învinge, şi consideră că nici cu puterea Dianei nu ar putea să ne pună probleme. În plus, nu vrea un conflict, doreşte tehnicile ei pentru propriile planuri, ştii deja scopul lui.
Aon încuviinţă tăcut, gândindu-se ceva mai optimist la situaţia dată:
- Perfect, nu reprezintă o ameninţare, dar nu am de gând să îi ofer ceea ce vrea, să aştepte până fiica Dianei va învăţa să îşi controleze puterea, o poate copia de la ea, bănuiesc că asta va face, nu are de ales. Iar daca reuşeşte cumva să ajungă faţă în faţă cu Diana, îl vom distruge!
- E un adversar formidabil, dacă ne-am lupta pe rând cu el, ne-ar spulbera...
- Realizez asta, stai liniştit, nu va avea o asemenea ocazie! Singurul lucru de care mă temeam, era să nu îşi dea seama cine eşti. Are vreo bănuială?
- Toţi cei prezenţi la ultima apariţie a mea, inclusiv el, mă cred mort! răspunse calm demonul.
- Împietrirea umbrei?
- Întocmai! încuviinţă el zâmbind.
- Felicitări, te-ai descurcat extraordinar de bine! spuse el, bătându-l pe umăr. Bun, acum că Raikirichu nu are tangenţe cu planul nostru, să revenim la treburile noastre!
Porniră amândoi spre ieşire, în timp ce capul şarpelui se îndrepta măreţ spre văzduh.