Demons vs. demons- Eye of the beast

La limită?

1

În sfârșit își putea reface hainele sfâșiate, folosindu-se de propria sa energie. Ochii săi roșii încă lăcrimau, în ciuda zâmbetului cald, chipul său era oglinda celei mai sincere tristeți, neputându-se opri din plâns. Pentru prima dată, purpuriul din irișii săi era întunecat de micile peceți negre, reușise să atingă o nouă culme a puterii sale, înfruntând chiar un demon din propria familie. Și reușise. Învinsese. Crâncenă, dureroasă, încleștarea dezlănțuise potențialul tânărului, arătându-i totodată  câtă cruzime poate avea soarta. Ghemuit lângă un trunchi gros, lipsit de toate obiectele pe care le adusese cu el, Ionuț scâncea precum un prunc, victimă a unui destin mult prea nedrept. Era fericit că de acum îi putea ajuta pe ceilalți, ajunsese la același nivel cu ei, descoperind noi abilități, însă arsura peceții de pe spatele său îi reamintea care era scopul lui, care era menirea sa odată ajuns în iad. Strânse din dinți, nemulțumit că făcea parte dintr-un plan pe care nu îl aprobase niciodată, pe care nu îl știuse niciodată, dar care îi fusese încredințat încă de la naștere. Urma să fie vânat, forțat să îl îndeplinească.

Nu m-am gândit niciodată cum e să fi prada cuiva, acum înțeleg  cum e să fi atât de singur, înțeleg motivul pentru care ai atins o asemenea putere, doar pentru a-ți apăra singurele persoane pentru care mai însemni ceva. Și niciodată nu am crezut că doare atât de tare, Cosmine...

Se ridică: nu avea răni grave, iar îmbrăcămintea revenise la stadiul inițial, complet refăcută. Se concentră, în căutarea prietenilor săi, pornind spre prima sursă de energie pe care o putu recunoaște în încâlceala din jurul său.

2

- Ai nevoie de ajutorul meu în continuare? întrebă monstrul.

- E suficient, bănuiesc că mi-am demonstrat aptitudinile. Preiau eu de aici, îți mulțumesc!

Cerber îl privi dezinteresat pe adversarul lui Dante:

- Cred că merita să îl sfâșii puțin pentru zgârietura asta, dar cred că tu îl vei răni mult mai grav, spuse el mulțumit, vocea sa cutremurând arena, în timp ce  dispărea în urletele focului.

Adversarul său nu pierdu timpul, încercând să îl decapiteze, sabia acestuia trecând fără probleme prin mâna cu care tânărul încercase să se apere. Dante se distanță din nou, regenerându-se.

- Mă întreb de câte ori te poți folosi de trucul ăsta ieftin. Bănuiesc că te obosește foarte tare sau are ceva efecte secundare, având în vedere cât de mult te regenerezi.

- Am depășit de ceva timp numărul maxim de încercări, acum vreau să văd până unde pot ajunge. Așa că ai face bine să treci la treabă, încă nu am încercat din toate puterile!

În timp ce arena se transforma într-o mare de foc, iar lupta dintre cei doi devenea din ce în ce mai sângeroasă, Alexander devenea tot mai agitat.

- O să fie bine, puștiul e bun! îl liniști Raikirichu.

- Știu asta, dar nu îmi place că se suprasolicită...

- Încă nu am aflat detaliile tehnicii sale, interveni Lucifer.  Iasvilianna, tu ești cea care răspunde de antrenamentul său, din câte îmi spuneai, rata sa de completare a misiunilor este foarte mare. De asemenea, știam că cineva trebuie să îl cheme, de asta e cel care are grijă de Riven.

- Aparent, se poate chema singur...

- Și care e rata asta de reușită? întrebă Raikirichu.

- 104%, replică ea scurt. Uneori termină misiunea pe care o are și dacă este cazul ajută și la alte misiuni, pe care le duce singur la capăt, dar care nu sunt trecute ca fiind ale lui.