Demons vs. demons- Eye of the beast

Chemarea demonului

1

- Îmi bag piciorul!

-Ești bine?

Alexander o privea ușor îngrijorat pe eleva sa: o forțase destul de mult. Mâna fetei sângera destul de rău, una din lamele evantaiului tăindu-i venele. Smulse bucata de oțel, aruncând armele în nisip:

- Pe mă-ta!... Da, mă scuzați, pur și simplu chestiile astea sunt inutile! Mai repede mă rănesc eu înainte să rănesc pe cineva...

Aruncă furioasă mănușa însângerată, îndreptându-se spre maestrul ei. Acesta vindecă rana fără să clipească, însă procesul o făcu pe Riven să țipe îndurerată. Cu lacrimi în ochi își recuperă evantaiele, pregătindu-se de o nouă tehnică. Alexander își privi mâna, ușor tulburat:

- Iartă-mă, mă antrenez într-un domeniu care încă mă depășește, sunt extrem de instabil în ceea ce privește fluxul energetic, și epuizat până la nivel psihic.

- Nu face nimic, sunt bine, mersi că ai oprit sângerarea. Să continui sau ar fi cazul să ne oprim aici?

Alexander își analiză starea: dacă ceva ar fi mers rău, ar fi putut să o ucidă. Dar, momentan, se simțea destul de bine:

- Încă o rundă, dar ce ar fi să renunți la genul ăla de arme? Sunt foarte bune pentru Iasviliana, dar nu cred că ți se potrivesc. 

Riven privi lamele înroșite: într-adevăr, respectul față de singura pe care o considera mamă o făcuse să aleagă acest stil de luptă. Însă știa că nu va fi capabilă să le folosească într-o luptă reală. Îl privi derutată:

- Și atunci, ce arme să folosesc?

- Ce crezi că ți se potrivește, sabie, lance, eu îți pot creea orice tip de armă dorești. 

Riven îl privi nehotărâtă. Observă armele lui: shuriken-ul masiv nu o atrăgea, trebuia să ai multă îndemânare ca să îl poți utiliza cu încredere, dar kunai-urile i se păreau ok pentru lupta corp la corp. Stelele nu i se păreau prea agresive, dar ceva îi spunea să le încerce. Deja putea simți oțelul rece lipindu-i-se de degete.

- Cred că încerc armele tale, pumnale și stele.

Alexander o privi mirat, bănuia că fata ar fi fost potrivită pentru o sabie ușoară, nu arme de precizie. 

Eh, nu poate fi mai rău decât înainte...  

- Dacă așa vrei... Sigur te descurci? întrebă el aruncându-i un kunai din reflex.

Fir-ar!

Încercă să prindă arma, însă corpul i se blocă. Arma se îndrepta rapid spre Riven, tăind silențios aerul. Cu o mișcare lină, fata își strecură arătătorul în inelul armei, prinzând-o înainte să o lovească. Continuă mișcarea, aducând mânerul cuțitului în palmă. Următorul gest veni de la sine: coborârea centrului de greutate și poziționarea armei în poziție de atac:

- Cel care îmi va fi soț folosește aceleași arme, stilul lui e și al meu!

Tăcere. Alexander era blocat pentru a doua oară, de data aceasta de către cuvintele celei din fața sa. Riven era și ea șocată de ceea ce tocmai spusese:

- Ăăă... Nu știu ce a fost asta...

- Bănuiesc că perechea ți-a fost aleasă, dar mă mir că adopți stilul lui de luptă. Cred că e ceva specific familiei tale...

- Dar nici nu îl cunosc! spuse fata mirată.

- Asta chiar e ciudat... În plus, sunt puțini care folosesc stilul ăsta, strănepotul meu se numără printre ei, el să fie partenerul tău?