1
- Îmi bag piciorul!
-Ești bine?
Alexander o privea ușor îngrijorat pe eleva sa: o forțase destul de mult. Mâna fetei sângera destul de rău, una din lamele evantaiului tăindu-i venele. Smulse bucata de oțel, aruncând armele în nisip:
- Pe mă-ta!... Da, mă scuzați, pur și simplu chestiile astea sunt inutile! Mai repede mă rănesc eu înainte să rănesc pe cineva...
Aruncă furioasă mănușa însângerată, îndreptându-se spre maestrul ei. Acesta vindecă rana fără să clipească, însă procesul o făcu pe Riven să țipe îndurerată. Cu lacrimi în ochi își recuperă evantaiele, pregătindu-se de o nouă tehnică. Alexander își privi mâna, ușor tulburat:
- Iartă-mă, mă antrenez într-un domeniu care încă mă depășește, sunt extrem de instabil în ceea ce privește fluxul energetic, și epuizat până la nivel psihic.
- Nu face nimic, sunt bine, mersi că ai oprit sângerarea. Să continui sau ar fi cazul să ne oprim aici?
Alexander își analiză starea: dacă ceva ar fi mers rău, ar fi putut să o ucidă. Dar, momentan, se simțea destul de bine:
- Încă o rundă, dar ce ar fi să renunți la genul ăla de arme? Sunt foarte bune pentru Iasviliana, dar nu cred că ți se potrivesc.
Riven privi lamele înroșite: într-adevăr, respectul față de singura pe care o considera mamă o făcuse să aleagă acest stil de luptă. Însă știa că nu va fi capabilă să le folosească într-o luptă reală. Îl privi derutată:
- Și atunci, ce arme să folosesc?
- Ce crezi că ți se potrivește, sabie, lance, eu îți pot creea orice tip de armă dorești.
Riven îl privi nehotărâtă. Observă armele lui: shuriken-ul masiv nu o atrăgea, trebuia să ai multă îndemânare ca să îl poți utiliza cu încredere, dar kunai-urile i se păreau ok pentru lupta corp la corp. Stelele nu i se păreau prea agresive, dar ceva îi spunea să le încerce. Deja putea simți oțelul rece lipindu-i-se de degete.
- Cred că încerc armele tale, pumnale și stele.
Alexander o privi mirat, bănuia că fata ar fi fost potrivită pentru o sabie ușoară, nu arme de precizie.
Eh, nu poate fi mai rău decât înainte...
- Dacă așa vrei... Sigur te descurci? întrebă el aruncându-i un kunai din reflex.
Fir-ar!
Încercă să prindă arma, însă corpul i se blocă. Arma se îndrepta rapid spre Riven, tăind silențios aerul. Cu o mișcare lină, fata își strecură arătătorul în inelul armei, prinzând-o înainte să o lovească. Continuă mișcarea, aducând mânerul cuțitului în palmă. Următorul gest veni de la sine: coborârea centrului de greutate și poziționarea armei în poziție de atac:
- Cel care îmi va fi soț folosește aceleași arme, stilul lui e și al meu!
Tăcere. Alexander era blocat pentru a doua oară, de data aceasta de către cuvintele celei din fața sa. Riven era și ea șocată de ceea ce tocmai spusese:
- Ăăă... Nu știu ce a fost asta...
- Bănuiesc că perechea ți-a fost aleasă, dar mă mir că adopți stilul lui de luptă. Cred că e ceva specific familiei tale...
- Dar nici nu îl cunosc! spuse fata mirată.
- Asta chiar e ciudat... În plus, sunt puțini care folosesc stilul ăsta, strănepotul meu se numără printre ei, el să fie partenerul tău?
CITEȘTI
Demons vs. demons- Eye of the beast
FantasíaCând lupți împotriva Iadului, nu contează că faci parte din el, împotriva morții cei din propria rasă îți sunt rivali.