Îmi caut somnul,
Dar nu reușesc să adorm.
Chiar de mii de imagini aș crea,
Cu mintea,
Ochii se închid doar pentru a oprii lumina nopții,
Din a mai reflecta încăperea.
Dar nu adorm.
Ci visuri sporesc,
În a-mi găsii calea,
Prin lume pierdută.
Visez oameni
Înfățișați în stafii.
Adorm până și visele,
Doar eu tot stau trează.
La miezul nopții,
Aștept simpla bătaie de ceas,
Spre a mă anunța că ziua s-a sfârșit.
Și că tot ce-am trăit până acum,
E tot un vis,
La fel ca altele.
Și-mi caut somnul...
Dar e departe.
S-a pierdut în întuneric.
Și-ncerc să dorm,
Cu pielea rece lipită de patul de aramă.
Petale albe de trandafiri învelindu-mă
Acoperindu-mi ființa,
Urcându-mă înspre boltă,
Încerc să-mi golesc mintea.
Simt gândurile cum se-mbină,
Creând voci noi, precare.
Lipsite de valori ori inhibiții,
Doar gândurile mele.
Și închid ochii iar,
În speranța că voi adormi odată,
În speranța că blestemul va fi rupt,
Și mâine voi fi trează,
Iar somnul nu va fi decât un vis.
CITEȘTI
-Demență-
PoetryDEMÉNȚĂ, demențe, s. f. Alienație mintală; nebunie. ◊ Demență precoce = formă de schizofrenie care apare la tineri. Demență senilă = demență care progresează odată cu vârsta. ♦ Fig. Surescitare intensă. - Din fr. démence, lat. dementia.
