Azi cerul e roșiatic;
De sângele celor răpuși în luptă,
De dulcile păcatele,
De umilință și suspine.
Azi cerul e roșu,
Precum vinul, ce-l bem la fiecare masă,
însoțită de minciuni și prejudecăți.
Iar mâncarea? E rece, precum sufletele noastre.
Și totul se pierde.
Intr-un val cutremurător,
În care noi, suntem îngeri, pătați de cenușă.
Cenușă ce nu se șterge, și va sfârșii cu noi în mormânturi.
Iar cand,
Frunzele cad, precum mii de lacrimi ale omenirii,
Într-o joi probabil,
Vom sfârșii noi, urând până și-n ultimul ceas, lumea în care trăim,
Și de asemenea, destinul ce ne-a fost croit încă de la naștere.
Azi cerul e într-adevăr roșiatic,
Poate reprezintă monotonia noastră, poate un alt mesaj sinucigaș al divinății.
Dar sincer, altă culoare nu-i găsesc să-l umplu.
CITEȘTI
-Demență-
PoesíaDEMÉNȚĂ, demențe, s. f. Alienație mintală; nebunie. ◊ Demență precoce = formă de schizofrenie care apare la tineri. Demență senilă = demență care progresează odată cu vârsta. ♦ Fig. Surescitare intensă. - Din fr. démence, lat. dementia.
