Ce urmează după viață?

0 0 0
                                    

O noapte în neant.
O noapte în care
O mie de vise se năruiesc,
În abis.
O noapte în care, o voce mă cheamă.
Sperând c-o să intru în mântuita groapă.
Unde totul e negru.
Unde viața se surpă.
O noapte a morții.
Precare, murdare.
Depind doar de viața
În care trăiesc.
Dar ea...
Mă tot cheamă, mă tot trage.
Aievea e viața.
Când moartea-ți șoptește
Din nou și din nou.
Promisiuni tot deșarte,
În noaptea murdară,
De vise pierdute,
De lumi sfărâmate.
De picuri de apă căzând în abis.

Iar norul negru se ațintește
Pe scena, unde piese de teatru,
Nășteau și creșteau.
O noapte umbroasă,
Sfâșie iubirea,
O ține departe,
De ochii noștri.

Simt golul adâncindu-se,
În rănile noastre.
Durerea-i prea mare.
În noaptea înstelată,
O ultimă noapte
O noapte în neant,
O noapte în care
Oamenii fug,
Se ascund și tot strigă.
Cuvinte neînțelese.
Cuvinte dureroase.
Iar noaptea se surpă.
Ceața se lasă,
Și noi dispărem.
E totul un gol.
Un gol existent.
Eu nu mai exist.
Dar mă simt.
Încă sunt.
O noapte a morții,
Iar noaptea mă doare.
Căci simt întristarea.
A o mie de oameni.
Ce strigă aievea.
Aievea e viața.
Căci moartea ne cheamă,
Și tot ne șoptește,
O mie de vise.
Iar noi tot o credem,
În noaptea febrilă,
Căci noi tot un suflet,
Un vis și un drum avusesem,
Dar noaptea l-a luat după ea,
În nemuritorul neant.

-Demență-Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum