Luna,
Luna mi-e martoră,
Martora deciziilor mele,
Martora păcatelor ce vin odata cu ele.
Paharul de vin, e cioburi.
Soarele,
Soarele ce-ți alină tristețea.
Ce-ți-ncălzește trupul.
E martorul ispitelor mele,
E răul nespus.
Îmi simt sângele fierbând,
În trupul meu firav.
Clocotește-o ură ciudată,
Pentru cel ce m-a ucis.
Dar nu-i nimeni aici,
Nu-i nimeni prin preajmă.
Dar vinul roșu s-a scurs de mult,
Din paharul de sticlă, spart.
Iubire și Ură,
Soare și Lună,
Simt cum pic,
În hăul ce l-am construit,
De-alungul anilor.
Nu-s moartă,
Sunt întreagă, dar cum?
Vinul... nu, sângele,
S-a scurs, din trupul meu.
O, Lună,
O, Soare,
Inima-mi bate,
Răsuflu ușurată,
În noaptea-ntunecată.
Privesc luna și observ,
Stelele.
Sufletele celor morți.
Dar eu nu-s moartă.
CITEȘTI
-Demență-
PoetryDEMÉNȚĂ, demențe, s. f. Alienație mintală; nebunie. ◊ Demență precoce = formă de schizofrenie care apare la tineri. Demență senilă = demență care progresează odată cu vârsta. ♦ Fig. Surescitare intensă. - Din fr. démence, lat. dementia.
