-Demență-

Secret

Și te întreb iubito,
în această seară,
n-ai vrea o cafea și-o țigară.
Stele strălucesc pe boltă.
Dar ce-s stelele?

Haide, ia-ți halatul alb,
Lasă-ți parul pe spate,
ia-mă în brațe,
și sărută-mă.
Lasă-mă să-ți spun secretele,
Să-ți mărturisesc iubirea.
Strânge-mă în brațe
și nu-mi mai da drumul.

Haide să lăsăm iubirea,
Să ne călăuzească drumul.
Haide să ne ținem de mână,
când vom decide,
că Pământul nu mai e al nostru.
Haide să bem un ultim pahar de vin,
împreună.
Și... să ne spunem secretele?!

Vreau să aflu totul despre tine,
Înainte de a ne pierde,
În noaptea pustie.
Hai să luăm o pastilă,
Să dormim impreună,
O eterninate.

Fluturi zboară-n cameră,
Eu te privesc,
sunt pregătită,
să-ți rostesc cuvintele
de care mi-a fost frică
să le folosesc.
"-Te..."

Vocea-mi piere,
Căci în loc să-ți văd chipul,
Văd trandafiri.
Peste tot.
Fluturii dispar,
Simt un miros sărat.
Marea;
Aud valurile cum se sparg de mal.
Te aud pe tine,
Strigându-mi numele, râzând.
Zâmbesc la auzul acestora.

"-Te iubesc!!!" îți strig
cât de tare pot eu.
Vreau să audă toată lumea.
Cerul e al nostru,
la fel și marea;
Fug înspre tine, dar te dilatezi.
Totuși îmi zâmbești.
"-Sărută-mă"
îmi spui fără nicio reținere.
Dar cum? Dispari...
Nu-mi pasă, îmi apăs buzele peste ale tale, simt un gust amar, metalic.
Sânge.

Sânge?
Toată podeaua e plină cu lichid roșu.
Eu sunt plină de el.
Ce-am făcut? Te strig.
Plâng, țip. Nici nu știu al cui e.
E al tău? E al meu?
Sunt vreo criminală?

Dar totul e doar un vis.
Căci mă trezesc,
auzind sunetele mașinilor
și simt vântul bătându-mi în față.
Îmi întorc privirea și ești lângă mine.
"Pentru totdeauna!" îmi spun îninte,
să închid ochii pentru ultima dată.
Și de ai vedea pe ai tăi.
Până la urmă,
Am ales balconul.