Scrisoarea a VI-a

72 7 4
                                    

   Indiferența este o stare de nepăsare, caracteristică persoanelor care nu au curajul de a înfrunta crunta realitate. “Indiferența nu-i decât lașitate” – Lev Tolstoi. Acest tip de persoane iși creează propria lume, lipsită de greutăți, o lume diferită, bazată pe detașarea față de cei din jur.
   “Opusul dragostei nu este ura, ci indiferența” – Elie Wiesel. În urma sentimentului de dragoste, în “universul” sufletului se instalează indiferența față de persoana care, odată, era cea mai prețioasa nestemată, care iți conferea speranțăși iubire. Acum, tot ce a mai rămas e o persoană straină. Acestei “necunoscute” îi știai odată toate secretele tainice și îi împărtășeai dragostea, dar totul se spulberă la un moment dat.

Trash

  “Indiferența este esența lipsei de comunicare.” Dar cum să comunici, când ești tot timpul ignorat? Cine te va asculta? Îmi doresc să-l am în față, să-i mărturisesc tot ce simt, să-i ascult ritmul respirației și să-i măsor bătăile inimii. Comunicarea e leacul absolut? Atunci, de ce nu mi se arată momentul potrivit? Trebuie să-mi mișc picioarele vânjoase pană în dreptul lui și să încerc să mă fac auzită, pur și simplu? Sunt confuză. Încă aștept momentul optim. Speranța moare ultima, dar mai intâi te omoară.

O mică istorisire

   Era odată o floricică cu petalele multicolore, care iubea soarele și razele sale prietenoase care îi încălzeau tulpina firavă. În fiecare zi, soarele apunea, iar floricica se ascundea în cutiuța ei, așteptând cu nerăbdare zorii zilei pentru a-și revedea prietenul devotat. Prietenia lor era strânsă. Într-o zi, prințesa gheții învălui atmosfera, văzduhul nesfârșit, îndepărtând astrul luminos. Floricica fusese cuprinsă de un dor nespus. Nemaisuportând avalanșa de sentimente, iși stopă emoțiile, devenind indiferentă. După câteva luni, soarele se întoarse triumfător. Se întristă atunci cănd observă nepăsarea prietenei sale. El se luptase cu gerul, cu forțele iernii, pentru a se întoarce la floricicăși pentru a-i reda zâmbetul angelic. Supărat, reuși să uite de floricicăși plecă spre alte lumi îndepărtate, în căutare de prieteni noi. Floricica iși amintise toate întâmplările frumoase, caută cu disperare soarele, dar era prea târziu. Se ofili din cauza vremii necruțătoare. Indiferența o ucise…

Scrisori către suflet...Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum