Scrisori către suflet...

Scrisoarea a X-a

Distragerea este atunci când faci orice — scrii, citești, asculți muzică, butonezi telefonul, doar pentru a nu te mai gândi la acea persoană care ți-a furat inima și nu are de gând să ți-o înapoieze, chiar daca îi este inutilă. Eliberarea este atunci când scrii pagini întregi despre el, iar apoi le arzi, sperând că o să-ți calmezi sufletul. Sau atunci când fumezi țigara până la filtru, în speranța ca fumul inhalat să-ți încețoșeze mintea și inima sau să-ți distrugă plămânii, detașându-te apoi de viața lumească și de realitatea cruntă. Oprește-te un moment și privește cerul. E senin, nu? El cum a trecut peste greutăți, peste nori, peste furtună? Acum câteva ore era negru, întunecat. Continuă să lupți pentru viața ta, va veni și timpul tău. Și dacă nu, măcar ai încercat. Nu te simți mândru? Alții au renunțat din prima...

Trash

    Te regăsesc oriunde, iți simt prezența în sufletul meu, parcă ești totuna cu mine, mă posedezi, suntem un tot unitar.
Ești în fiecare carte, citat, vers, melodie, încăpere, stație de autobuz.
Ești în fiecare respirație, fum, lacrimă, râs, zâmbet.
Ești în fiecare membru al familiei, prieten, amic, strain.
Eu mă aflu în gândul tău măcar?   
Ești totul sau nimic. Ești în pat, pe balcon, în sertar, în birou, pe fiecare bancă, în fiecare clasă, în mașină.
Ești în fiecare chibrit stins, brichetă consumată, filtru aruncat, hârtie mototolită, shot înghițit. Ești în fiecare părticică a inimii și a trupului, a rațiunii și a naivității, a asumării și a prostiei, a fericirii și a tristeții.
Eu mă aflu în vreun vers din playlist-ul tău măcar?

O mică istorisire

    Era odată un foc arzător și dogoritor. Era plin de viață, voios și optimist. Dar era mereu stins de un strop puternic de ploaie. Acesta voia să-și delimiteze teritoriul și alunga mereu focul neastâmpărat. Într-o zi, focul nu se mai aprinse, iar stropul rămase singur pe teritoriul său vast. Timpul trecea, iar el nu mai avea cu cine să se ciondănească sau cel puțin, să schimbe o vorbă. Regreta amarnic că stinsese focul, dar era prea târziu...