Scrisori către suflet...

Biletul Nr. 2

Hei, inimă! Sunt eu...stăpâna ta. Nu mă recunoști? Suntem de șaptesprezece ani împreună. Unde crezi că te duci? Vrei să mă părăsești dupa atata timp? După câte am facut pentru tine... Recunosc că uneori te-am neglijat și i-am acordat mai multă atenție creierului, dar nu regret. El nu este impulsiv ca tine. Cu toate acestea. ți-am lăsat cale liberă, iar tu ai profitat de atâta libertate și te-ai autodistrus. Ești precum copilul meu. Tu suferi, eu sufăr. Nu-mi vine să cred că vrei să mă lași baltă...Ce crezi că o să-ți ofere el? Nu vezi ca nu ne bagă în seamă? Eu îți ofer protecție, te cresc așa cum pot eu de bine, te apăr când mă simt în stare. Nu mă trăda. Stiu că în adâncul tau, încă îmi ești loială. Uită-te prin ochii mei îndurerați. Nu vezi că ne ignoră? Ești oarbă? Pf...cred că este o întrebare retorică - dragostea chiar e oarbă. Bine, pleacă! Să nu te întorci la mine plângând. Fără tine o să fiu mai puternică! Du-te la el să te spargă în mii de cioburi. Nu voi veni să le adun. Pleacă în lume, învață ce este indiferența, răutatea, nepăsarea. Crezi că ești mai inteligentă decât creierul? Află că nu...Puteai fi înlocuită de nenumărate ori, dar eu te-am păstrat. Ești inima mea, îmi porți viața, îmi porți durerile, suferințele, supărările, dar și momentele fericite, favorite. Odată cu plecarea ta, nu numai că mă scapi de trăirile întunecate și sentimentele frânte, dar iei cu tine și amintirile frumoase, speciale. Pe acelea vreau să le păstrez. Nu i le duce lui, ca să le manjească cu sufletu-i murdar. Cruță-le!

Sunt conștientă că și eu port o parte din vină. Dacă nu erau ochii mei, nu puteam pătrunde in oglinda sufletului său. Ochii au fost încântați, dansau agitați pe ritmul bătăilor tale. Tu ai fost obligată să sapi adânc, să-l cercetezi, să pătrunzi în sufletul lui fără să fi văzută. Te-am supus la o misiune distructivă. Îmi pare rău, inimioară. Ce ai văzut acolo de ești așa pornită să pleci? Ai văzut cum este el cu adevărat, nu așa cum vrea ca lumea să îl perceapă? Spune-mi. Ceva te-a atras la el...o forță indestructibilă, niște sunete ancestrale. Crezi că inima ta e compatibilă cu a lui? Că sunteți suflete-pereche? Vorbește-mi, copilașule. Poate te înșeli, nu fi naivă. Rămâi alături de stăpâna ta, de mama ta biologică. O să îți găsesc eu un tată...Cineva care o să te iubească așa cum te iubesc eu. Până atunci, ascunde-te în cutiuța ta, iar eu o să am grijă să nu mă mai îndrăgostesc de cine nu trebuie...

Nu mai bate așa! Mă zdruncini, mă lași fără aer. Nu vezi că nu este el? E doar un alt străin. Nu fiecare persoană ce trece pe lângă tine pe stradă, e el. Nu-ți mai crea speranțe, nu o să-l vezi astăzi. Dar peste câteva zile, e inevitabil să-l vezi...Îmi pare rău, dar nu depinde de mine să nu mai merg în locul acela.

P.S: Mulțumesc că ai rămas în trupul meu. Vom fi împreună mereu, și la bine și la greu. Știu că nu sunt mama perfectă pentru tine, dar nici iresponsabilă nu sunt. Numai moartea ne va despărți, inima mea!