Am I A Player?{Sequel}

Capitolul 19

Kim's P.O.V

James m-a adus acasa si a ramas la cina. Nu imi statea capul la nimic altceva decat la faza din hotel cand m-am dus sa-mi iau telefonul. Daca Riker ma uraste,de ce m-a mai sarutat? Nu ii era indeajuns cat l-am ranit in noaptea aceea? Pur si simplu nu stiu sa raspund la intrebarile astea si stiu ca nimeni nu o s-o faca. E prea complicat.
M-am dus in camera mea dupa ce i-am ajutat pe ai mei sa stranga masa si m-am trantit in pat,epuizata. Nu am niciodata chef de cumparaturi,dar odata ce te vezi in magazin,ti-e greu sa te abtii. Ma holbam la tavan si asteptam ca ochii sa mi se inchida,dar nimic. Mereu ma copleseste vina inainte de somn. Urasc asta. Daca tot n-am ce face,imi scot telefonul din buzunarul pantalonilor si il sun pe Riker,sperand sa imi si raspunda.
''Alo?",ii aud vocea si ma ridic in sezut
''Buna,Riker. Ce faci?",intreb cu o voce ragusita,dar mi-o recapat pe parcurs
''Nu nemaipomemit. Tu?"
''Stau in pat. Cum v-ati petrecut ziua?"
''Am stat la hotel,am mai trecut pe-acasa...Ca de obicei.'' Ca de obicei? Riker sta la hotel numai cand merge in turneu. E clar ca ma detesta. Daca vocile ar putea omori,as fi fost deja intr-o balta de sange.
''Mai esti suparat pe mine?"
"Nu. Oricum,mai vorbim. Ma cheama Ratliff." Riker a inchis si m-a lasat,cum s-ar zice,cu ochii in soare,asa cum i-am facut si eu lui. Nu i-a trecut pe deplin tot ce i-am facut. Daca ma intrebati pe mine,aia e tortura. Mi-am lasat telefonul pe noptiera si ma holbam fara nicio tragere de inima la tavan. Alb,tacut si puteam sa simt cum ma priveste si el la randul lui. Ma gandesc la fazele de la scoala,cum Kara l-a lasat pir si simplu pe Riker pentru Jack Gilinsky. Nu o invinuiesc,totusi. Daca ea ar fi facut asa cu Ross,nu as fi vrut decat sa ii platesc Karei cu aceeasi moneda. Ross. Gandul imi zboara din nou la trecut. Era atat de simplu cand eram copii. Luam totul in gluma,nimic nu ne ranea cu adevarat. Nu profitam unii de altii. Cel putin,asta simt ca facem acum. Daca e ceva ce am invatat din greseli,e ca niciodata n-o sa poti satisface pe toata lumea,oricat ti-ai dori si oricat ai vrea sa indeplinesti asta.
Ross. Acelasi baiat de care m-am indragostit la 13 ani,acelasi de care m-am indragostit si acum,la 18. Si stiu ca,indiferent pe cine voi intalni,Ross va fi singurul baiat la care ma voi putea vreodata gandi.
Cu gandul asta in minte,ma apropii usor de lucrul pe care il simt cu adevarat. N-am fost niciodata indrostita de Riker sau de alt baiat in afara de cel blond,cu parul in toate directiile uneori si cu acei ochi caprui care fura inima oricui. Un baiat special pentru mine. Ross.
M-am ridicat deaodata din pat si m-am dus dupa mama. Nu i-am mai cerut de mult sfaturi si mi-at prinde bine acum cateva. Am luat-o din living si am 'tarat-o' dupa m9ne in bucatarie ca sa nu ne auda tata. El e tipul de tata exagerat de protectiv,dar ma bucur nespus ca il am.
"S-a intamplat ceva?",ma intreaba ea putin speriata de reactia mea. Se vede ca nu am mai trecut pe-acasa.
"Voiam sa te intreb daca voi credeti ca Ross e un baiat potrivit pentru mine. Au gost atatea intamplari in ultima vreme incat habar n-am daca mai suntem pe Terra si nu ne-am trimis intr-o calatorie pe Saturn.",am tacut imediat dupa,sperand ca mama sa nu intrebe ce fel de intamplari au avut loc,dar ea a ras usor si m-am privit in ochi
"Kim,esti destul de mare incat sa hotarasti singura in viata. Esti cea care a petrecut cel mai multi timp cu Shor. Esti cea care stie cel mai bine ce are de facut.",am ras cand l-a numit pe Ross dupa al doilea prenume. Nu ii zice asa de obicei. "Totusi,de cele mai multe ori,inima iti spune mereu adevarul si nu se insala niciodata." Mi-am dat ochii peste cap. Mereu ma ia cu aiureli de genul 'sufletul lui x conteaza', 'increderea e cea mai buna in toate' si alte alea pe-acolo. Nu spun ca nu e adevarat. Domnul Shor imi controleaza si respiratiile,daca pot spune asa. I-am multumit mamei pentru sfat si m-am intors in camera. Cumva,abia astept sa ma intorc inapoi in Los Angeles. Vreau sa ma impac cu Riker,ca prieteni. Nu vreau sa traiesc cu teama ca s-ar putea ca noi doi sa nu mai vorbim din cauza unor prostii.
Ma schimb in pijama si ma bag sub patura,oftand zgomotos cu gandul la vorbele mamei.

Ma intrebam...cum ma apropii incet de sfarsit(nu o sa termin cartea in urmatoarele 2 capitole cu siguranta),cum ati vrea sa se termine? Am nevoie de niste idei si poate le si combin. PS:scuzati-mi intarzierea