Capitolul XI

264 12 0
                                    

Soarele rasare , iar lacrimile mi se scurg fara incetare pe obraji.

Eu si James asteptam de ore bune pe holurile spitalului , dar nu avem nici o veste , nimic .

Sper doar ca amandoi sa fie bine.
Nu imi pot imagina viata fara ei . Imi amintesc prima noapte cu Logan - atingeti tandre , lumanari si iubire , cu fiecare mangaiere ma simteam si mai implinita si nu regret ca am devenit a lui .

La fel de bine imi amintesc si toate poznele facute cu Kate , momentele cand plangeam din cauza baietilor sau cand fugeam pe geam la petreceri -momente de neuitat.

-Ma scuzati ! spune doctorul pe un ton scazut , aducandu-ma din nou la realitate.

-Aveti o veste ? ma ridic eu incet de pe scaun si ma indrept spre el.

-Imi pare rau ! Domnisoara nu a putut fi stabilizata si a murit ! Imi pare rau! Insa baiatul e in coma ! Speram sa se trezeasca !

Cand am auzit cuvintele lui simteam ca se cutremura pamantul sub picioare , simteam ca mi se ruineaza lumea .

Cad pe scaun si imi las capul in palme . Lacrimile imi curg si nu vor sa se opreasca . De ce s-ar opri? Am pierdut una dintre cele mai importante persoane din viata mea , Kate.

-Pot intra sa il vad , va rog ? il intreb pe doctor , care era inca langa noi .

-Da ! ne spune el , iar apoi pleaca.

Eu ma indrept catre salonul unde e Logan , iar cand ajung acolo si il vad conectat la zeci de aparate ma iau toti fiorii.

Ma asez pe scaunul de langa pat si il iau de mana , mangaind usor cu degetul mare.

-Te rog sa te faci bine ! Mi-e dor de tine , mi-e dor de noi ! Tu esti al meu si vei ramane al meu , iar eu a ta ! soptesc eu printre suspine . Esti tot ce mi-a mai ramas !

Ii sarut usor mana , iar dupa ce o pun incet inapoi pe pat toate aparatele incep sa bipaie . Logan al meu incepe sa gafaie , iar eu ma ridic si alerg spre usa .

-Ajutor va rog ! strig speriata.
Imediat pe usa salonului intra doctorii si asistentele toti grabindu-se , dar eu nu ii pot vedea caci privirea imi este blocata asupra barbatului pe care il iubesc enorm , acesta luptandu-se pentru viata si fiind pierdut undeva intre doua lumi.

-Nu puteti sta aici ! Va rog sa va duceti pe hol ! imi spune o asistenta.

Ma conformez si parasesc incaperea , iar tot ce pot face e sa sper .

Merg in nestire pe holuri si ma opresc in fata unei usi .
In incapere e James plangand langa trupul neinsufletit al prietenei mele si acum imi dau seama ca o iubea , la fel cum il iubesc si eu pe Logan .

Ma indrept catre el si imi pun mainile pe umerii lui .

-Va fi bine ! Crede-ma ! ii soptesc printre suspine si lacrimile care curg siroaie.

-Nu va mai fi la fel fara ea !

-Stiu !

Will be mineUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum