14.Transcendentis

302 10 0
                                    

Dupa cum stiti,Zayn a decis sa paraseasca trupa.M-am putut opri din plans intr-un sfarsit si am incercat sa continui acest capitol,care ii este dedicat in totalitate lui Zayn Malik,primei mele iubiri,as putea spune.El m-a salvat odata,intr-o perioada foarte proasta din viata mea,acum aproape doi ani.El si trupa au facut-o si neputinta pe care o simt,pentru faptul ca noi nu il putem ajuta pe el,e foarte mare.Sa ii vad pe baieti distrusi in concert,asta m-a pus la pamant pentru ceva timp.Simt ca One Direction nu va mai fii la fel si ca totul se va schimba.

#AlwaysInOurHeartsZaynMalik

#IWillAlwaysLoveZaynMalik,I swear.

One Direction's Girl.

Los barrios -cartierele-  erau undeva in afara Miami-ului.Intinse pe un domeniu urias,casele mici erau colorate  si inghesuite una langa alta.Cortine si umbrele acopereau piata mare,un parc se vedea,la fel si un teren de jocuri.Pe toti peretii erau desenate caricaturi si grafitti,dar in special,cea mai dominanta era inscriptia ACAB - ALL COPT ARE BASTARDS.Strazile erau impanzuite de oameni,care priveau atent masinile care veneau in urma noastra.Privirile lor erau precaute,iar femeile isi tineau copiii bine lipiti de ele.Ceea ce era socant,era faptul ca absolut toti barbatii,dar si unele femei,aveau arme in maini.Pusti si mitraliere,sau pur si simplu pistoale.Harry a oprit masina in mijlocul drumului si a iesit,eu urmandu-l aproape imediat.Nu mai purtam rochia de vara sau costumul,le inlocuisem cu o pereche de pantaloni scorti si o bluza deasupra buricului,fara maneci.In picioare aveam niste cizme peste genunchi,negre,iar pistolul imi era bine pus,in betelia pantalonilor,la spate.Mahmud si Bill,alaturi de Zayn si Madock au coborat din masinile din spate.Evident ca eram singura fata dintre ei,pentru ca nu am vrut de nici un chip sa raman cu fetele la Citadela.Harry a vorbit cu un barbat si ne-a facut semn sa il urmam.Multimea care se oprise pentru a ne privi s-a dat la o parte,formand un tunel de trecere.Usa unei case mici s-a deschis,iar Harry a intrat,noi urmandu-l indeaproape.Casa era una dintre acele case,care pe interior este mult mai mare decat exteriorul lasa sa se vada.Un barbat cu o piele usor cafenie,ca a tuturor oamenilor pe care i-am vazut,s-a oprit langa noi.

-Canarule,care-i treaba?l-a intrebat Harry.

El s-a dat la o parte si intr-un colt,ghemuita,statea o fata.Purta haine elegante,o rochie alba pana la genunchi,dar nu avea pantofi,ci era desculta,iar parul ii era ciufulit.Cand a ridicat capul,i-am vazut chipul plin de vanatai si lacrimile uscate pe obraji.

-A venit aici din Glades.

-Si ce mai astepti?a intrebat Mahmud.

Barbatul,Canarul,a indreptat pistolul spre ea.Ochii ei s-au marit de frica si corpul ei s-a scuturat vizibil,incepand sa tremure.Mi-am scos pistolul de l-a spate si i l-am proptit de ceafa.

-Lasa pistolul jos,am spus rar.

Toti erau incordati.Nu aveam de gand sa il las sa o omoare fara ca ea sa poate vorbi macar.Canarul s-a uitat la Harry,care i-a facut semn din cap.El a lasat pistolul jos,iar eu l-am indesat pe al meu la spate.Am mers spre ea si m-am lasat  jos,la nivelul ei.Am intins mana,incercand sa o ating pe umar.Ea a tresarit speriata si s-a tras mai departe de mine.

-Hei,e in regula.Nu am de gand sa te ranesc.

Ea a privit inainte,cu ochii mari si plini de frica.Privea spre toti barbatii din camere,ii era frica de ei.

-Iesiti afara,am spus.

-Brigitte..a inceput Harry.

-Harry,te rog.

-Poate sa te raneasca,si-a sustinut el argumentul.

-Iisuse,ai privit-o macar putin?Ii e frica si de umbra ei si cred ca e subnutrita.Nu poate sa ma raneasca.Acum,iesiti.

Zetrov : CoaliţiaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum