Disturbed II Română -PAUZĂ-

Perfect Monster

"Unde ai fost?"întreabă Liam supărat.

"Am fost să fac o plimbare."am spus punându-mi haina în cuier.

"Ar fi trebuit să-mi spui,m-am îngrijorat de moarte."a oftat

"Liam nu sunt un copil.Pot avea și singură grijă de mine."i-am spus devenind iritată.Știu că este fratele meu mai mare și ca asta e ceea ce trenuie să facă frații mai mari,dar el nu a fost niciodată aici pentru mine înainte.Când mama a murit,el nu a venit acasă,deci de ce acum?

"Știu Georgia,doar că mi-am făcut griji pentru tine."a spus trăgându-mă într-o îmbrățișare caldă.

Ne-am uitat la televizor pentru un timp înainte ca oboseala să-și facă apariția asupra noastră.Nu i-am spus nimic lui Liam despre fantomă,dar acum mi-aș fi dorit să o fi făcut.Am fost singură în întuneric.Am vrut să dorm în același pat cu el în seara asta și pentru el să lupt împotriva creaturii care vine după mine și prietenii mei sau ar trebui să zic prieten,deoarece pe Adrienne a luat-o.

Acum doar stau în patul meu,răsfoind o revistă veche,încercând să-mi iau gândul de la acel lucru.Revista are doi ani vechime,dar înca mă intrigă.Asta până când lampa mea începe să pâlpâie.Te rog nu,te rog.Prea târziu.Acum în cameră s-a așternut întunericul.Am simțit o respirație pe gâtul meu.

"Oh doamne"am soptit

"Nu,doar eu."a spus.Am încercat să țip,dar el mi-a astupat imediat gura cu mâna sa mare."Șhhh"a șoptit în urechea mea trimitându-mi fiori pe șira spinării.Și-a retras mâna de la gura mea.

"Te rog nu mă omorî."am spus începând să plâng.

"Oh Georgia,de ce plângi?"el a spus dulce,ceea ce a fost ciudat din partea unui demon."Nu vreau să te omor."Vocea lui s-a schimbat când a spus asta.A sunat mult mai serios.

"P-pot să t-te v-văd?"l-am întrebat curioasă.Nu știu de ce,dar chiar vreau să vad cum arată.Când l-am văzut prima dată,el a avut avești frumoși ochi de smarald,dar în alt moment el era doar o figură ce ascunde adevărul.

"Și de ce ai vrea?"a întrebat

"Pentru că atunci aș fi mai puțin speriată."am șoptit mai mult pentru mine decât pentru el.El a chicotit ușor.

"Am crezut că ești neînfricată."a spus.Acest lucru a fost ceva ce a mai spus spși înainte.Dar de unde știe acest lucru?Niciodată nu am simțit această frică,dar nici nu am fost vreodată neînfricată,cine e neînfricat?Toată lumea se teme de ceva.

"Tu ești singura persoană care mă sperie."Am spus iar apoi lumina pâlpâi,figura încețoșată stând lângă mine.Era înalt și frumos.El are aceste bucle întunecate care se potrivesc atât de perfect în jurul feței lui bine structurate.Areno pereche de buze perfecte și de acei ochi îmi aduc aminte foarte clar,un verde uimitor.El este un monstru perfect.

"Mai puțin speriată?"A șoptit,rupându-mă din gândurile mele.Am dat aprobator din cap iar el a venit mai aproape.Nu am scâncit sau ascuns.Am simțit fluturii în vârful stomacului meu și asta când am știut că au fost înauntrul meu mai mulți decât aș fi crezut