DINTOTDEAUNA-Vol II

10

După ce coborâse jos intrase rapid la baie să se spele. Aproape îi venise greață , nu arăta prea bine. Era speriată. Aster o observase când coborâse agitată de sus și merse la ea.

-Scump-o ești bine?

-D..a ! De ce?

-Te-ai certat sus cu Quentin? L-am văzut când a mers sus după tine.

-Nu m-am certa..t cu Q, de ce aș face-o? Dar îi tremură vocea când o spuse.

-Știi prea bine de ce, se întâmplă ceva nu-i așa? Între tine și el.

Voia să spună ceva dar Aster o prinsese, începu să plângă ceea ce confirma.

-Îmi pare rău, s-a întâmplat..te rog nu-i spune tatei. Ești foarte supărată așa-i? Te-am dezamăgit.

-Nu..nu, nu plânge draga mea, nu mă poți dezamăgi vreodată, cât de departe ați ajuns? Părea foarte nervos acolo jos. Atunci voia să-i spună tot, de copil și tot dar nu avu curaj, îi era frică așa că se rezumă la a spune doar că nu foarte departe. Nu îi plăcea să își mintă mama dar nu vedea altă soluție.

-E ok, mergi sus și pune-te la somn. O să le zic eu oaspeților că nu te simți prea bine. Nu-i zic tatălui tău ar lua-o razna, nu s-a gândit niciodată la voi în felul asta, trăiește cu ideea de cum e el cu Lay, ca frații. Dar dacă se transformă în ceva serios va trebui să-i spunem.

-Nu e serios, ne-am despărțit adineauri. Oare așa era? Nu se putea desparte de cineva dacă nu fusese niciodată împreună cu el. O să ies cu Justin, e de treabă și..

-Nu te simții forțată. Te iubesc, ești liberă să îți trăiești viața chiar dacă poate fi surprinzătoare uneori.

Situația fusese cumva salvată de Aster deși părea puțin dubios , rămăsese ca Justin să iasă la film cu Aurora într-una din zile înainte de Crăciun.

Quentin se trezise buimac. Îl durea capul și era mahmur. De ce băuse atât se întreba. Lângă Damian dormea profund, era obligat să împartă camera cu el când stăteau toți. Încercă să se ridice dar se învârtea tot cu el. Exagerase cu băutura. Își luă telefonul să verifice ceasul. După care dă-te să scoată iconițele deschise, când observă mesajele cu Aurora. Ce naiba se gândi iar când văzuse ce scrisese îngălbenise. Doamne ce am făcut? Gândi din nou iar încet îi reveniră în minte și frânturi din ce se întâmplase. Deveni nervos și lovi patul cu piciorul.

-Ce arde?

-Futui! Se învârtea nervos dintr-o parte în alta.

-Ce e? Ce ai făcut? Întreabă Damian buimac.

-Nu e treaba ta! Se răsti la el și ieși val vârtej din cameră. Se îndreptă spre camera ei și bătu la ușă dar nu răspunse nimeni.

-Aurora! Ești înăuntru? Apăsă pe clanță dar nu era. Coborî jos și o găsi la masă în bucătărie cu Mia, Tess și mama ei.

-Te-ai trezit scumpule? Stai jos și bea o cafea.

-Sunt bine, dă-mi niște apă! Se așeză la masă lângă ea. Aurora nici nu se uită la el, era nervos, voia să își ceară scuze, în mod normal nu se comporta așa. Aster îl privea bănuitor, observa că Aurora nu se simte comod iar arunci când Quentin propuse că vrea ceva de la magazin și dacă îl putea însoți ea că nu știe exact ce să aleagă fiind vorba de cadourile de Crăciun, Aster o salvă pe Aurora spunând că trebuie să se descurce, Aurora e ocupată. Poate Tess și Mia nu înțeleseseră exact scuza dar nu ziseră nimic. Când nimeni nu era concentrat la ei încercă să-i șoptească că-i pare rău.

-Îmi ...pare rău, vreau să vorbim.

-Nu vreau să aud.

-Prințesă...eu.. dar nu apucă să zică mai multe că Tess se așeză cu ei la masă.