Martina
A sosit ziua. În aceste trei zile am ajutat la pregătirile ceremoniei în memoria ei . Nu am avut eu nevoie de ceremonia asta, o port cu mine în fiecare zi împreună cu un dor care mi-a rupt sufletul. Pur și simplu eu împreună cu mama am decis că nu vrem ca orașul să o uite. A fost cel mai bun exemplu când era vorba de a-ți apăra presupunerile . Mama avea nevoie de asta. Prietenii ei o purtau în suflet ca și mine. A lăsat încă un gol în sufletul meu cât și al lor. Era foarte apropiată de prietenii ei. Mai ales de Mark, el era tot ce îți poți dori de la un prieten, erau doar prieteni, deși toată lumea aștepta ca ei să fie împreună. Mark a fost așa distrus după ce a aflat de moartea ei. Arăta de parcă și sufletul lui a murit odată cu ea. Și-au jurat să rămână prieteni pe veci încă de când s-au cunoscut . Acum e puțin mai bine, merită să fie mai bine. El e unul dintre singurele persoane care mă înțelege în legătură cu ea.
Deseară la 6p.m începe, nu m-am împăcat prea bine cu ideea că acolo vor fi persoane care n-au cunoscut-o. Voiam ca acolo să se afle doar persoanele care ea le-a știut. Apoi mi-am dat seama că se împarte și mâncare, iar oamenii care n-au un trai prea bun pot veni pentru a se bucura de niște mâncare gătită. Ea cât și eu vom fi împăcat pentru asta. Mereu și-a dorit să-i poată ajuta. Fac asta pentru ea.
Cassie ma ajutat și ea, cum a promis. E o persoană minunată, păcat ca atâți oameni au rănit-o. Mereu sunt acolo pentru ea cum și ea a fost acolo pentru mine. Știa că uneori doar trebuia să fie acolo, fără a zice nimic.
Am vorbit la telefon cu mama după mult timp. Trebuia să punem la punct niște aspecte pentru ceremonie. Mai sunt îngrijorată și din cauza lui, ma aștept la orice. Nu e posibil să evite încercarea răzbunării sau să facă orice pentru a-mi merge prost. Voi fi atentă on pricina lui cât și a prietenului lui.
