The king of shadows\\H.H K.J

♤13♤

Sunt recunoscatoare de patul asta moale. Nustiu cum as fi putut adormi daca nu era el. Soarele deja a rasarit iar razele de lumina trec prin perdele trezinduma. Casc lung danduma jos din pat si incaltandumi papucii moi. Picioarele ma duc direct la baie unde apa face contact cu pielea feței.

Ma imbrac intro rochie mai subtire si mai simpla apoi ies din camera pentru micul dejun. Usile salii mari sunt larg deschise iar farfuriile sunt asezate pe mese. Ma duc la locul meu obisnuit si imi potolesc setea cu o ceasca de cafea.

_____________________________________

Garzile imi inmaneaza capastrul armasarului iar altele doua incaleca pe caii lor. Petrec un picior peste șaua calului acesta fiind urmat de restul corpului. Vremea este una perfecta pentru starea mea. Vantul nate facandumi parul sa zboare in toate partile.

Inchid ochii pentru un moment savurand linistea ca mai apoi sa dau brânc armasarului aceata incepand sa alerge. Pajistea si pamantul de dupa palat sunt mai mari de cat imi imaginam. Rochia imi flutura in urma iar cand intorc capul il vad. Hyunjin calare pe un cal complet negru indreptanduse spre mine.

Garzile mele incetinesc facanduma si pe mine sa ma opresc. Hyunjin se apropie de noi iar atunci am si eu sansa de al examina. E imbracat intro camsa rosie cu un dragon auriu brodat ce ii incolacea abdomenul. Niste pantaloni de culoare crem cu o curea neagra la brau. Pantofii negrii ii straluceau in lumina soarelui la fel ca si parul sau. Ochii au ramas la fel de adanci si nepasatori ca oricand.

Isi ridica mana facand semn garzilor sa se inseparteze. Acestea nu par sa fie convinse ramanand nemiscate in spatele meu. Pentru prima data vreau sa am garzi in jurul meu. Cu gandacii nu te joci. Vreu sa ramana indiferente de ce face Hyunjin pentru a le goni.

-Trebuie sa repet de doua ori?

-Am inteles..

Raspund ambii la unison. Imi vine sa le dau cu ceva in cap. Ii privesc cum pleaca privind in urma si parca cerindusi scuze din priviri. Nici nu observ cand Hyunjin incepe sa se miste trecand pe langa mine. Il ocolesc iar cand incerc sa ma intorc la palat ii aud vocea blestemata.

-Ya. Unde crezi ca pleci? Avem de vorbit.

Imi strang ochii si ma intorc privindul in ochi.

-Ce mai avem de vorbit mai exact? Cauti scuze cu privire la ce sa intamplat ieri?

-Nu imi pune nervii la incercare. Nu ma face sa repet.

Incerc sa nu il iau la batae si imi intorc armasarul in directia lui ca mai apoi sa inceapa ambii cai negri sa merga rapid.
Nu scot nici un cuvant asteptand sa deschida odata gura aia blestemata si sa nu ma faca sa vreau sa ma intorc la palat.

-Cat ai vazut? De ce ai fost acolo?

-Nu cred ca sunt obligata sa iti raspund..

-Tu iti bati joc de mine?

Se opreste brusc ca mai apoi sa dea jos de pe cal si sa se indrepte spre mine cu pasi apasati. Imi prinde bratul si il strange cu putere.

-Jos. In momentul asta.

Descalec si ma pun in dreptul lui. Suntem in mijlocul campului iar nimeni nu se vede in imprejurimi.

-Raspundemi.

O zice cu atata convingere ca ma sperie si pe mine. Nu imi pot deschide gura pentru a respunde iar el imi strange incheietura mai tare. Scancesc de durere.

-Am fost de la inceput.

-Cum ai ajuns in biroul regelui? De ce ai fost acolo?

-Eu..

-Raspunde!

-Am vrut sa ii spun de cele doua tentative ale tale de a ma ucide...

Ii pot simti respiratia pe ceafa iar incheietura manii mio strange mult mai tare.

-Cum indraznesti..

Nu pot zice nimic de soc. De ce ma simt atat de speriata in jurul lui? De ce tremur atat de tare cand este el in preajma? De ce ma abtin sa nu plang de fiecare data cand e in starea asta in preajma mea? Ma fac sa ma urasc pe mine insumi ca permit asta.

-Cine te crezi sa faci asta?

Il aud cum imi vorbeste la ureche. Lacrimile ma inteapa in coltul ochilor. Cine crede ca e? Macar stie prin ce am trecut ca sa ajung aici?

-Iati mainile de pe mine..

-Ce ai spus?

-IATI MAINILE DE PE MINE!

Urlu in timp ce il izbesc cu pumnii in piept.

-LASAMA IN PACE!

Țip iar cand vad ca nu se impotriveste.

-Lasama sa imi traiesc viata linistita...

Continui cand incep sa il imping tot mai departe de mine. Fața sa nu exprima nimic.

-De ce trebuie ca tu sa faci asta..

Lacrimile se preling din nou pe obrajii mei facandui uzi pentru a mia data.

-Macar stii prin ce am trecut?..

Nu ma lasa sa imi termin vorba ca imi apuca umerii cu mainile.

-Sa te aud!

Raman stana de piatra cand vorbele lui imi atind timpanele.

-Fama sa inteleg si eu prin ce naiba ai trecut. Prin ce ai trecut de te comporti de parca ai fi un copil nu un adult de 20 de ani. Ția murit pestele din acvariu? Ai plans tioata noaptea ca nu mai ai suc?

Incepe sa rada sarcastic in timp ce lacrimile mele tot curgeau. Imi eliberez un brat din stransoarea lui ca mai apoi sa il plesnesc cu toata forta. Incep sa il pocnesc iar cu pumnii in piept dar el doar rade.

-Hai zimi! Prin ce naiba ai trecut?

-Vrei sa stii?

Vocea mea e si ea incarcata cu lacrimi.

-Vrei sa stii cum a murit mama mea in bratele mele?! Vrei sa stii cum ea a incercat sa ma protejeze de tata care incerca incontinu sa ma omoare?! Vrei sa stii cum miam privit sora geamana cum a fost izgonita din palat?! Vrei sa stii cum iam gasit cadavrul sfasiat de fiare la marginea padurii?! Vrei sa stii cum am incercat tot ce am putut ca sa ajung la tron?! Vrei sa stii cum am incercat sa imi ucid fratele?! Cum am fost victima la furia lui! Cum am fost izgonita pe nedrept din platul in care am crescut! Cum mam simtit de fiecare data cand tu iti varsai furia pe mine! Fiecare data cand imi aminteam de adevarata mea familie! Fiecare data cand plangeam fara sa ma opresc de dorul lor! Dar am trecut peste! Am acceptat tot iar acum incerc sa imi castig existenta aici! Dar tu imi stai in cale! Asa ca lasama naibii in pace! Daca vrei raspuns la toate intrebarile fa rost de raspunsuri singur! Doar nu ma implica si pe mine in toata prostia asta...

Ii mai dau un ultim pumn in piept si incalec in șa lasandul confuz. Imi sterg lacrimile cu maneca rochiei apoi il privesc in ochi.

-Am vazut tot. Chiar am vrut sa spun tot ce miai facut regelui dar mia fost mila. Mam temut pentru tine iar acum realuzez cat de prosta am fost.

Dau brânci calului iar acesta incepe sa alerge spre palat. Ma asteptam ca Hyujin sa ma strige sau macar sa incerce sa ma opreasca. Dar nu primesc nici o reactie din partea lui. Vantul imi biciuieste fața iar lacrimile nu intarzie sa apara.