The king of shadows\\H.H K.J

♤19♤

Fumul imi acapara plamanii iar puterile ma parasesc. Vad prin ceata focul ce sa raspandit prin camera si probabil ca a iesit si pe hol. Imi inchid ochii inaite sa imi pierd cunostinta si sa rup firul.

_________________________________

Hyunjin pov.

In castel e neobisnuit de liniste. Astept ca Jennie sa iasa din camera ei imbracata in rochia ei rosie de matase dar nu o vad. Inaintez confuz dea lungul holului oprinduma langa usa camerei ei. Imi lipesc urechia de usa din lemn negru chinuinduma sa prind vreun sunet. Liniste.

Poate ca e deja in sala.

Bat la usa de doua ori dar raspunsul nu vine. Apas clanta usii intrand in incapere si amintindumi ca prima data cand am facuto eram cat pe ce sa o strangulez. Imi plimb ochii prin incapere in cautarea ei dar nici zare de Jennie.

Pornesc spre grajduri in cautarea armasarului sau. Levi care are grija de caii palatului matura de zori. La vederea mea face o plecaciune adanca. Parul negru ii sta in ochi fiind umed de la transpiratie.

-Calul lui Jennie e aici?

-Nu. A plecat cu el aseara si nu sa mai intors.

Simt cum mi se strange stomacul. Pasesc apasat prin fanul de pe podea alergand la locul unde obisnuia sa se afle calul ei negru. Nu mai e. Ies val vartej din incapere lasandul pe Levi confuz. Nu am crezut niciodata ca asa va fi reactia mea cand voi primi vestea asta.

Intru in palat tot fugind iar garzile danduse la oparte din calea mea. Trantesc usile biroului tatalui meu de perete ca mai apoi sa intru apasat in incapere. Il vad stand la masa ducand la buze un pahar cristalin cu rom in doua cu cuburi de ghiața. Nu se oboseste sa isi ridice privirea dintro foaie.

-Unde e?!

-Acum iti pasa de ea?

-Zi-mi unde dracu e!

Pumnul meu loveste lemnul biroului facand ca hartiile de pe el sa sara pentru o clipa. Il urmaresc cu privirea cand aseaza paharul cu rom pe masa. Apoi se ridica vizibil furios de pe scaun. Ma poate lovi dar in situatia asta nu voi mai rabda.

-Unde e Jennie?

Mai repet odata. Imi ocoleste intrebarea. In schimb pumnul sau ma loveste in maxilar iar capul meu se pleaca imediat intro parte. Rade.

-De parca iti pasa..

-IMI PASA!

Urlu eu ridicandumi capul. Mainile mele ii apuca gulerul camasii. Chiar daca sunt mai mic de cat el la ani avem aceasi inaltime.

-Tata, unde e Jennie?

Apas fiecare cuvant incarcand sa imi pastrez calmul. Mainile mele inca sunt pe gulerul camasii lui iar vinele au inceput sa se umfle de la efort. Il privesc in ochi iar abia acum imi dau seama cat sa schimbat de mult. Ii pot citi regretul din ochi. Rupe contactul ferindusi fața.

-Tata..

Incerc sa il privesc iar in ochi dar el tot isi fereste fața.

-Sa speram ca e inca in viață..

Ma opresc brusc din tot ce fac. Sper sa fie vreo gluma. Sa se fi imbatat. Sa ma trevesc brusc si so vad mergand pe hol dimineata catre sala mare.

-Ce tot vorbesti?..

-A plecat la familia Jeon sub comanda mea ca sal ucida pe Jungkook. Au prinso..

-Cand a plecat?

-Aseara la ora 8. Cred ca a ajuns pe la 09:30 acolo.

Ii dau drumul apoi ma intorc spre usa gata sa parasesc portile palatului.

-Hyunjin! Stai!

-De ce nu ai trimis pe cineva imediat dupa ce tiai dat seama ca a fost prinsa?

-Daca as fi facuto sar fi iscat inca un razboi..

-Iti mai pasa?! Dupa ce ca ai mai starnit unul inca mai ai curajul sa vorbesti.

Ii intorc spatele din nou apoi pornesc spre usa hotarat cad de odata ii simt mana lui pe umarul meu.

-De ce faci asta?

-Lasama sa plec!

-O iubesti?

___________________________________

Jennie pov.

Scuip apa ce mia intrat in gura odata ce ma trezesc. Regret ca am deschis ochii. Vreau sa ii dau un pumn iar cand incerc realizez ca mainile imi sunt incatusate si prinse de peretii celulei cu lanturi grele din fier. Ma ridic in picioare iar apoi observ ca sunt uda din cap pana in picioare.

Apa ajunge pana mai sus de glezne iar atunci observ ca e colorata cu sange. Sangele meu ce inca curgea din talie. Simt ca imi cedeaza picioarele, aceasta fiind rezultatul prostiei mele de al subestima pe printul Jungkook si pe familia sa. Ma aflu intro celula ce nu are nicio sursa de lumina.

Nici urma de pat sau paznic. Doar eu, lanturile, oboseala si Jungkook ce sa si se ranjeste la mine ca prostu. E imbracat tot in negru. Porta o camasa neagra fiind descheiata si pantaloni negri clasici. Coroana din argint sta pe capul sau inclinata intro parte. Iar parul sta aranjat pe spate.

Incerc sa ma ridic dar nu mai am puteri pentru a ma misca cat de cat. Stau asezata pe podea cu picioarele sub mine si cu mianile agatate in aer. Incer inzadar sa imi eliberez mana dreapta dar fierul e mult prea greu. Dau cu picioarul in apa facand ca stropii sa zboare in directia lui Jungkook dar el nu face altceva decat sa rada.

-Ce vrei de la mine..

-Aseara ai dat foc la castel, ai incercat sa ma omori iar acum ma intrebi ce vreu de la tine? Am destule motive sa te țin in cusca. Iar Hyunjin e si el unul dintre ele.