♧23♧

62 5 0
                                    

Tipetul meu se aude in intreaga incapere iar cand deschid ochii il vad cum paraseste celula in timp ce eu inca ard. Fiecare parte din corpul meu a luat foc.  Ridica geamul de sticla ca mai apoi sa ridice maneta iar odata cu ea sa se ridice si zidul din spatele meu. Apa da navala in celula iar eu imi țin respiratia. Intreg corpul imi este inundat de un fior rece. Apa imi ajunge la gat iar atunci mai iau o ultima gura de aer ca mai apoi sa ma trezesc iar in apa.

Focul este stins iar cand deschid ochii il vad.Sta rezemat de maneta apoi cand vede ca celula mea e plina cu apa trage de maneta. Zidul din spatele meu se inchide dar apa ramane in celula. Deasupra capului meu a mai ramas catva centimetri fara apa iar cand incep sa ma zbat pentru a putea lua o gura de apa arsurile de la incheietura incep sa ma usture.

Ridic un picior si lovesc sticla. Nu are nici un efect. Incepe sa rada in timp ce eu ma zbat pentru a putea respira. Bulele de aer imi parasesc plamanii exact in momentul cand Jungkook coboara geamul de sticla doar pana la gatul meu ca sa pot respira.

-Ai spus ca iti este frig. Eu doar tiam facut conditii.

Vorbeste cu dispret. Iau o gura de aer ridicanduma pe varfuri pentru a putea respira.

-Daca crezi ca team torturat gresesti. Asta nu a fost nimic. Sa fii gata pentru diseara. Abia atunci iti voi arata cum e sa vrei sa ucizi un om.

___________________________________

Cu 7 ani in urma.

Hyunjin pov.

Pot sa vad parul negru a lui Jennie plutind in apa. Ii pot vedea rochia rosie lipinduse de corpul ei. Iar cand imi intind mana in sus ea o apuca cu usurinta traganduma in sus. Iau o gura uriasa de aer cand ma trezesc la suprafața.

Suntem inca in apa iar eu ma chinui sa respir. Imi dau parul pe spate apoi ies la mal cu greu caci nu stiu sa innot. Ne asezam pe iarba.

-Cine esti?

O pot auzi intrebanduma de langa mine.
Imi intorc capul spre ea.

-Hwang Hyunjin.

-Vreau sa zic de unde.

Inchid ochiii strans stiind unde vrea sa bata.

-Regatul Umbrelor.

Astept sa incepe sa țipe, sa isi cheme parintii, sa ma loveasca sau sa ma alunge dar ea nu face nimic de acest gen. Ii pot simti ochii plimbanduse pe corpul meu.

-Dar tu?

-Kim Jennie.

Imi intorc privirea inapoi spre lac. Jennie isi aseaza o mana pe umarul meu ca mai apoi sa isi plimbe degetul mare pe rana facuta de bici.

-Ce ai pațit?

Ma intreaba iar eu inchid iar ochii.

-Tata.

Credeam ca nu intelege dar cand ma intorc spre ea ii pot citi privirea apoi inteleg ce stie despre ce vorbesc.

-In aceas situatie?

O intreb cu o urma de amuzament in voce. Da din cap aprobator apoi cand imi mut privirea asupra corpului ei vad ca are pe maini nenumarate cicatrici si rani proaspat facute. Oftez greu.

-Ce cauti aici? Nu te temi de reactia lui tata cand te va vedea?

-Nu am alt undeva unde sa merg pentru a scapa de ai mei. Dar tu? Ce cauti aici stand de vorba cu mine? Nu te asteapta Jimin?

-Ai tras cu urechia nu?

-Poate.

-E un nesuferit si jumatate. Cand ma gandesc ca ma voi casatori cu el vreau sa mor. Tu nu ai inca logodnica?

-Ba da, dar e obsedata dupa mine si nu o mai suport.

Se intinde pe iarba pe spate inchizandusi ochii pentru un moment si ridicandusi mana sus pentru a opri soarele in ai intra in ochi.

-Pe asta am capatato cand lam plesnit pe Jimin.

Povesteste ea aratandumi o rana destul de adanca in palama.

-Pe asta cand am plecat de la cina cand era si familia Park prezenta.

Continua aratandumi o taiatura de cuțit dea lungul bratului.

-Asta mia facuto tata cand am fost pe teritoriul tau dupa cascada uitanduma la tine si Levi.

Povesteste aratandumi de data asta o vanataie pe umar.

-Randul tau.

Spune intorcandusi capul spre mine zambindumi. Ma intind langa ea pe iarba ca mai apoi sa incep.

-Spatele mil biciueste in fiecare noapte la ora 00:00 din diferite motive. Unul dintre ele ar fi ca am fost la un pas sal innec pe Levi. Altul ar fi ca am ignorato pe Lisa. Altul ca ma prins calcand pe teritoriul tau.

Ma opresc incarcand sa imi amintesc alte rani de pe corpul meu.

-Mia dat cate un picior in burta de cate ori iam raspuns intro seara reginei Monoban. Dupa am stat 3 ore in ploaie dar a meritat. Iam inchis gura scorpiei.

Rade iar eu o urmez.

-O alta cicatrice ar fi cea de pe gat facuta de mama atunci cand lam batut pe Jungkook si am fost urmarit de Felix.

Dau gulerul camasii la o parte aratandui cicatricea facuta de catre un mic pumnal.

-Cred ca eram si eu acolo. A fost anul asta nu?

Intreaba ea.

-Da. A fost prima cicatrice care mia facuto mama. Parintii mei nu mau lovit niciodata pe fața. Vreau sa dea impreasia ca sunt un prinț cu o viața perfecta. Ca sunt foarte rasfatat pe cand ma pot inchide intro celula rece pentru cateva nopti fara manacare sau apa.

-Te inteleg. Sunt in aceas situatie. De fiecare data cand vine familia Park sunt obligata sa port manusi lungi pana la cot. Vor fi aici in jumatate de ora. Daca ar sti ca sunt aici vorbind cu tine sunt sigura ca nu voi scapa vie.

Zambesc dandumi seama ca suntem la fel. Ma simt usurat intrun fel ca nu sunt singurul cu durerea asta.

-Ar trebui sa plec...

-Hei! Cine naiba esti tu?!

Vocea care se aude din spatele meu ma face sa ingheț.

-Fugi.

O aud pe Jennie de langa mine.

The king of shadows\\H.H  K.J Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum