The king of shadows\\H.H K.J

♤14♤

2 zile mai tarziu.

Cred ca azi e ziua care pe care nu am vruto nici odata. Nu vrea sa ma intorc din nou acolo dar nu am de ales. Trebuie sa fac tot ce mi se spune pentru a supravietui. E deja seara iar eu imi imbrac rochia de bal data de catre rege. Imi pun doua dintre inelele date si imi aranjez mica coroniță. Asez colierul si bratarile apoi iau peste mine mantia rosie ce ma astepta cuminte pe pat.

Ies din camera iar chiar langa usa dau peste Hyunjin. Poarta o camasa albastra cu un ornament auriu si pantaloni negri clasici. Parul ii este dat pe spate iar de pe umeri i se prelinge mantia rosie. Trec pe langa el si ma grabesc in biroul regelui. Trebuie sa imi dea otrava si mastile.

Nu am vorbit cu Hyunjin deloc dupa ce am fost la calarit. Am pastrat ambii distanta de Lisa. Acum realizez ca am fost o proasta sa ii spun asta. Nu planuiam sa spun cuiva despre trecutul meu sau ce sa intamplat cu mine.

Ecoul pasilor nostri este singurul sunet care se aude pe coridorul din aripa de vest. Hyunjin e exact in urma mea iar eu sunt complet constienta ca tremur iar inima imi bate mult prea tare. Primul contact cu el in ultimile doua zile ma facut stresata. Cred ca e primul om care ma duce in starea asta.

Ma calmez putin cand biroul regelui imi sare ochi. Bat la usa cu retinere.

-Intră!

Apas clanta si intru iar Hyunjin ma urmeaza. Regele e asezat pe scaunul biroului iar la vederea lui fac o plecaciune.

-A venit si seara asta intrun final.

Inaintam pana la masa de lemn iar acesta se ridica de pe scaun ca mai apoi sa se indrepte spre un dupal din sticla. Il deschide apoi apuca o sticluta mica din cristal. Inchide dulapul apoi revine spre noi.

-Am incredere in tine. Nu ma dezamagi.

-Nu o voi face. Promit.

Apuc sticluta mica apoi o indes intrun buzunar abia vizibil. Hoon ne intinde mastile sangerii. Le luam apoi iesim din incapere. O trec peste față iesind din castel. Garzile ne asteptau cu caii in fața portilor negre. Incalec pe armasarul meu negru iar Hyunjin ma urmeaza.

Portile uriase ne sunt deschise iar ambii cai incep sa alerge la indrumarea noastra. Imi trag mai bine gluga mantiei pe cap si imi asez mai bine masca pe față. Vreu sa mai simt odata briza vantului pe față inainte sa intru in castelul de cosmar in care am crescut dar riscul e prea mare.

_________________________________

Cu cat ne apropiem inima imi bate tot mai tare iar dorinta de ai ucide pe toti creste. Cerul se intuneca iar norii negrii ascund toata voia buna. Strang mana pe capastru inchizandumi ochii iar cand ii deschid il vad. Portile albe ascund o parte din palat dar chiar si asa pot simti cum amintirile imi dau navala in minte.

Ma vad pe mine in genunchi si pe restul familiei mele in jurul meu tipand la mine. Trag de capastru brusc facan armasarul sa se opreasca. Frica pune stapanire pe mine. Tremuratul iar incepe. Respiratia rapida nu intarzie sa apara. Im inchid ochii in timp ce cad de pe cal.

Corpul meu face contact cu pamantul. Pot auzi cum sunetul facut de copitele calului lui Hyunjin se apropie de mine.

-Jennie.

Imi aud inima batandumi puternic in piept. Nivelul meu de anxietate se ridica cu fiecare secunda ce trece. Ochii imi sunt larg deschisi iar apoi simt cum capul imi explodeaza. Tipetul meu se face auzit in aer iar mainile lui isi fac prezenta pe umerii mei.

-Ce dracu..

Nu imi pot misca corpul si simt cum o iau razna. Doar stau cu ochii iesiti din orbite privindumi fostul camin pe care lam numit candva casă. Prea multe amintir groaznice. Incerc sa imi aduc aminte un moment ferucit dupa moartea mamei. Dar nu exista.

-Jennie, Jennie trezestete!

Intreg corpul imi este scuturat apoi cu cel mai mare efort imi intorc capul spre Hyunjin. Degetul lui mai mare se plimba pe obrazul meu stergand cateva lacrimi de care nu am fost constienta pana acum.

-Ai avut un atac de panica. Amintesteti ce a spus tata. Nu-l dezamagi daca nu vrei sa ajungi ca mine.

Ma rupe de pe pamant.

-Daca mai calaresti asa vom ajunge acolo maine. Vino cu mine si nu comenta.

Mana lui imi apuca bratul iar am impresia ca vai mai face inca un atac de panica. Urc pe calul sau iar el se suie inaintea mea. Imi petrece mainile peste trunchiul sau. Scancesc din dinti cand porneste la drum. Palatul se tot apropie iar inima mea isi dubleaza bataile. Nu ma asteptam la asa reactie. Simt ca voi cadea asa ca il strang pe Hyunjin mai tare.

Afara deja e noapte iar langa portile palatului sau adunat deja zeci de trasuri si cai. Rochii lungi si smochinguri intra pe potile palatului. Calul incetineste iar Hyunjin se da jos intinzandusi mana. Descalec singura si incerc sa imi pastrez calmul. Imi asez mai bine masca pe față.

-Doar azi ma voi stradui sa ma comport dragut cu tine. La mai mult sa nu speri si  sa nu iti faci sperante.

Ii aud soaptele la ureche.

-Nu fă pe gentelmenul ca nu iti iese. Comportate normal si nu te mai prosti sau nu ma mai ameninta.

-Ai grija ce spui.

Imi spune inainte sa pasim pe portile uriase amestecandune in multime.

______________________________________

Sala mare e surprinzator de plină. Ne gasim loc la mesele de langa perete pentru a fi cu ochii pe Jimin. Imi cade fisa. Stam la aceasi masa iar el e de mana cu o femeie cam de varsta mea. O blonda imbracata in albastru cu o coronita neagra deasupra cascadei blonde de par lasat pe spate.

Ma uit tinta la ei. Imi pot simti mana ce se strange intrun pumn iar se relaxeaza cand simte mana altuia peste ea. Imi intorc capul si dau peste masca sangerie a lui Hyunjin. Se apleaca spre mine si imi da mantia jos apoi imi da o suvita dupa ureche.

Isi pune buzele langa urechia mea apoi il aud soptind.

-E ca și mort.

Buzele lui imi ating lobul urechii iar respiratia sa imi gadila gatul. Pot simti frica ce mi se scurge prin vene. Se retrage cand auzim vocea lui tata.