_________________________________
Hyunjin pov.
Suntem in drum spre castel. Am dat foc locului. Lam ucis pe Jungkook si am recuperato pe Jennie. Nu am fost in viata mea mai multumit de situatie. O privesc stand asezata in poala mea. De la oboseala a lesinat. O tin strans de mijloc cu o mana iar cu cealata indrum calul spre castel. E noapte.
Nu am avut nevoie de echipa unu deci totul a mers conform planului. Daca as fi stiut ce ia facut Jungkook lui Jennie las fi ucis in chinuri. Are arsuri pe intreg corpul. E uda din cap pana in picioare. Are rani pe intreg spatele iar pe incheieturi nu mai are piele.
A rezistat cu greu. Imi dau seama ca nu a mai mancat de mult. Imediat dupa ce miam luat buzele de pe ale ei a lesinat. Levi merge chiar inaintea mea conducanduma caci a reusit sa ia o torta aprinsa din subteran. Sunt plin de sange si o bucata din pielea de pe brat mia fost taiata.
-Levi! Ne apropiem?
Strig eu la el ca sa ma poata auzi. Isi intoarce capul.
-Pot sa vad castelul. Mai avem cam 500 de metri.
Levi a fost scaparea mea azi. Daca nu ar fi fost el acum as fi ars de viu langa cadavrul lui Jungkook. Am fost un prost cand eram mic. Imi ingust ochii ca mai apoi sa vad castelul cu portile larg deschise. Ii lipesc spatele lui Jennie de pieptul meu pentru a nu cadea.
Incetinim apoi intram pe portile larg deschise ale palatului. Zambesc cand il vad pe tata asteptandune impreuna cu mama langa el. Toate luminile sunt aprinse iar in ochii lor vad ceva ce nu am vazut niciodata. Mandrie. Ambii sunt mandri de mine.
Descalec de pe armasarul meu negru tinando pe Jennie in brate. Garzile iau calul meu si a lui Levi ducanduii la grajduri. Greutatae lui Jennie nu se compara cu cea de pe umerii mei. Pentru prima dat simt ca am facut ceva bine. Ca nu am dat gres.
Levi sta in spatele meu facand o plecaciune in fata parintilor mei. In schimb eu stau drept fara sa ma misc. Il privesc pe tata cum inainteaza spre mine.
-Vei fi un rege bun.
Il aud. Lacrimile imi navalesc ochii fara permisiune. Mana lui se aseaza pe umarul meu. Imi plec capul in jos pentru a numi vedea lacrimile ce curg fara sa se opreasca.
-Am gresit.
Aud vocea mamei dupa saptamani intregi.
-Imi pare rau ca team luat de langa ea.
O mai aud spunand cu tristete in voce. O strang mai tare in brate.
-Hai sa intram in palat intai.
Tata ma bate pe spate pentru a ma linisti. Intram in palat ca mai apoi sa o duc pe Jennie in camera mea. Nu mai am incredere in nimeni. Nu imi mai permit sa o pierd iar. Nu o pot lasa pe mana nimanui. Lacrimile inca nu au incetat sa imi paraseasca ochii. O asez pe pat ca mai apoi sa iau trusa din sertar.
___________________________________
Ii bandajez incheieturile cu grija. Imi pun o mana pe fruntea ei si vad ca are febra. Iau un prosop umed si il pun pe frunte. Parul i sa uscat iar toate ranile iau fost bandajate. Ii dau o suvita de par dupa ureche dandui un pupic pe obraz. Imi pare rau ca lam ucis pe Jungkook atat de rapid. Ar fi trebui sa moara in chinuri.
Ma privesc in oglinda realizand cat de mult ma schimbat ea. Sunt inca murdar de sange. Ma scol cu greu din pat indreptanduma spre dulap si luandumi halatul. Iau trusa cu mine. Inchid usa baii si dau jos ce a mai ramas din camasa. Pielea de pe brat mia fost zmulsa.
Clatesc rana cu apa rece incercand sa nu tip. Cred ca acum fața mea reproduce toate strambaturile posibile. Nici nu imi amintesc cand am capatat rana pe bratul meu. Il bandajez stramband din nas. Las hainele sa cada pe podea ca mai apoi sa intru in cada cu apa calda.
_______________________________
Trag halatul pe mine chiar daca apa inca curgea de pe mine. Deschid usa lasand aburul sa iasa din incapere. Din par mi se preling picaturi de apa. Jennie sta cu ochii deschisi fiind cu siguranta tulburata si confuza de ce se intampla. Odata ce aude usa baii deschizanduse isi intoarce cu greu capul spre mine.
Inaintez spre ea ingenunchind langa pat. Ii iau mana in mainile mele ducando la buze. Ma priveste cu ochii intredeschisi.
-Te simti mai bine?
O intreb incet punandumi o mana pe fruntea ei indepartand prosopul umed. Fruntea nu ii mai e atat de fierbine. O privesc. Da din cap ca da. Dau sa plec si sa pun prosopul pe masuta de langa usa dar mana ei ma prinde de incheietura.
-Nu pleca..
Incearca ea sa spuna. Vocea ii este ragusita.
-Nu plec nicaieri.
O calmez eu ca mai apoi sa las prosopul pe podea si sa ma urc in pat. Iau patura de pe noptiera si o invelesc pe ea. Ma ghemuiesc langa ea si imi pun mana pe obrazul ei. A slabit mult.
-Te rog odihnestete.
Ii soptesc incet. O privesc cum se intoarce cu fața spre mine. Inchide ochii iar eu imi retrag mana incet. Incerc sa adorm dar amintirile imi vin iar in minte. Cuvintele parintilor mei se strecoara si ele acolo. "Imi pare rau ca team luat de langa ea". "Vei fi un rege bun". "Am gresit". Esti bun de nimic". "Ea a fost intodeauna mai buna".
Faptul ca inainte ma faceau sa vreau sa mor e dea dreptul haotic ca acum ca am salvato imi spun ca voi fi un rege bun sau ca au gresit. Inchid ochii iar imaginea feței ei imi ramane imprimata in minte.
CITEȘTI
The king of shadows\\H.H K.J
Historical FictionAnunțată că fratele ei va urca pe tron, Kim Jennie decide să îl ucidă pentru a fi ea mândria familiei dar planul nu îi iese și se alege cu o cicatrice pe față pentru tot respul vieții. Ea este izgonită din Regatul Apusului unde Kim Taehyung trebuie...
