Loviturile continua fara pauza. Ochii imi sunt stransi inchisi iar cand ii deschid il vad pe Hyunjin fara a avea vreo emotie pe chip. Regele il mai plesneste odata cu cureaua ca apoi sa o lase jos pentru un moment.
-Idiotule! Cum iti permiti sa ii aduci asa in palat!? Daca o vedeau?! Daca aflau ca inamicul regatului este in palatul nostru?! Daca au vazuto deja?! Stii ce se va intampla daca le spun parintilor lor!?
Ai lovito, nu?! Ai incercat sa o ucizi, nu?!
Vorbele lui ma lasa cu gura cascata. Ridica cureaua si il loveste mai tare ca pana acum. Hyunjin tresare odata cu mine iar o lacrima i se prelinge de pe obraz cazand pe podea. Incearca sa o acopere cu mana dar regele isi aseaza piciorul pe degetele lui. Regele preseaza piciorul pe degetele lui iar dezgustul i se poate citi pe fata. Pufneste dezgustat lovindul din nou cu cureaua peste spate.
-Plangi? Lasule! Ea e de o mie de ori mai puternica! Uitate la tine! Incerci sa o ucizi doar pentru ca Yuri o prefera pe ea! Sincer, si eu o prefer! Tea protejat de moarte pe cand tu erai mort de beat! Nu inteleg cum de Lisa te iubeste! Jennie e perfecta! Poate fi o conducatoare pe cinste! Pe cand tu doar iti bati joc de ea!
Il loveste iar si iar pana ii da sangele si nici atunci nu se opreste. Pe fata regelui nu se vede nici urma de mila. Doar dezgust si dezamagire. Imi strang ochii nevrand sa plang. Nu pot sa fac fata la asemenea situatie.
-Te mai intreb odata. De ce iai adus pe acei idioti la palat?! Raspundemi!
Hyunjin doar tace abtinanduse sa nu planga. Ii pot observa maxilarul inclestat. Regele ridica cureaua ca mai apoi ea sa faca contact cu pielea uda a spatelui. In acel moment incep sa bata clopotele ceasului urias din fata palatului anuntand miezul noptii odata cu un trosnet puternic. Ploua tunand si fulgerand.
-Deci alegi tacerea?! Bine. Roagate ca atunci cand o voi intreba daca iai facut ceva sa spuna nu. Daca spune da esti ca mort.
Inalta cureaua sus ca mai apoi sa il loveasca iar si iar. Incerc sa imi mentin ochii deschisi pentru a savura placerea dar nu pot. Nu ma simt in stare. Nu pot fi acel gen de persoana. Fiecate lovitura pe care o primeste el o simt pe pielea mea. Fiecare tunet si fulgel fac lucrurile mai greu de suportat.
Inchid ochii iar la fiecare sunet provocat de curea tresar. Ploaia se intreteste mai mult cu fiecare secunda iar eu simt ca ma aflu aici de o eternitate. Regret enorm ca am venit, acum ma simt atat de rau. De parca mam intors inapoi in timp cand imi vedeam sora geamana izgonita cu forta din palat dupa ce a anuntat ca se va logodi cu fiul fierarului. De parca mam intors in momentul cand mama moare in bratele mele incercand sa ma protejeze. Momentul cant tata a anuntat mostenitorul tronului.
Simt lacrimile cum se scurg pe fata mea. Nu fac nici o miscare pentru a nu ma da de vileag. Imi astup un strigat de disperare. Nu plang pentru Hyunjin. Ci pentru ca toate amintirile rele miau trecut din nou prin fata ochilor. Semanam. Simt ca suntem la fel. Am incercat sa fiu indiferenta dupa moartea mamei. Dupa izgonirea lui So Jin. Dupa ce iam gasit cadavrul sfasiat de fiare in padure.
Deschid ochii apoi inghet. Ochii lui Hyunjin sunt atintiti asupra mea. Loviturile se aud tot mai tare dar pentru mine nici nu exista. Intunericul nesfarsit din ochii lui este singurul lucru de care imi pasa. Ma scufund in ei. Lacrimile din ochii mei nu inceteaza sa curga.
Ma priveste iar eu gasesc in ochii lui doar durere. Durere nesfarsita. Durerea care a fost mereu acolo. In spatele acelei fețe de baiat nepasator. In spatele unui rol jucat prea bine. Picaturile de apa se preling din parul sau negru.
Sunetul curelei trantite de podea ne face sa rupem contactul vizual su sa privim spre regele ce se ridica drept.
-Ridicate.
Hyunjin se supune fara a contrazice vorbele tatalui sau. Ii vad mainile tremurand. Isi ridica capul sus si isi indreapta spatele care sangereaza incontinu.
-Imbracate.
Hyunjin nu se impotriveste nici de data asta si isi trage camasa uda pe el aceasta lipinduse imediat de trupul lui. Hoon ia o cravata neagra dintrun seltar si se intoarce spre siul sau. Face un nod la gatul lui Hyunjin aranjandul. Il strange mai tare decat trebuia la final ca mai apoi sa il bata pe umar.
-Ai scapat usor. Ai noroc ca ai patit asta de mai multe ori saptamana asta.
Hyunjin isi apleaca capul punandusi mainile la spate ca mai apoi sa le stranga.
-Multumesc..
Raman socata de vocea lui. Nu lam vazut niciodata atat de neajutorat.
-Hai sa iesim.
Ochii lui Hyunjin ii intalnesc pentru ultima data pe ai mei. Isi intoarce spatele pentru a iesi iar sangele i sa imbibat in camasa uda. Aud cum regele deschuie usa apoi ambii parasesc incaperea.
Inima imi alearga nebuneste in piept iar lacrimile nu inceteaza sa curga. Plang in tacere sub patul regelui auzind cum ploaia bate in fereastra. Socul provocat de imaginile la care am fost martora a lasat o urma de durere amestecata cu amintiri dureroase si cu un trecut distrus.
__________________________________
Imi imbrac halatul rosu apoi imi sterg lacrimile. Am ajus la concluzia ca am nevoie de aer curat pentru a ma calma. Faptul ca Hyunjin ma vazut fac lucrurile mult mai complicate. Dupa ce am vazut asta nici nu stiu ce sa mai cred despre el. Cand lam privit in ochi am vazut ca a lasat garda jos in fata mea.
Parasesc aer in cautarea unui loc linostit la aer liber. Reusesc sa patrund pe o usa de langa sala mare. Ploaia nu se oprise inca. Stau la un balcon cu un acoperis din piatra tragand aer in piept pentru a ma calma. Imi asez o mana pe balustrada iar pe cealalta o intind in ploaie simtind picaturile reci lovinduse de mana mea.
Imaginile petrecute in biroul regelui nu imi pot parasi mintea.
-Jennie, ce cauti la ora asta afara?
CITEȘTI
The king of shadows\\H.H K.J
Fiction HistoriqueAnunțată că fratele ei va urca pe tron, Kim Jennie decide să îl ucidă pentru a fi ea mândria familiei dar planul nu îi iese și se alege cu o cicatrice pe față pentru tot respul vieții. Ea este izgonită din Regatul Apusului unde Kim Taehyung trebuie...
