The king of shadows\\H.H K.J

♡7♡

Capitol needitat.

Hyunjin pov.

Încă nu inteleg cum am putut fi atat de tont incat sa ridic mana la o femeie. Dar am avut dreptate totusi. Sia cautato cu lumanarea. Aish..la ce tot ma gandesc. Daca spune asta cuiva sigur va ajunge la urechile lor, voi da de belea cu ea. Nu ca imi pasa de ceea ce pateste, nu imi pasa decat de pielea mea.

Sala mare incepe sa se umple iar regii Monoban inca nu au venit. Presimt ca o sa imi fie greata de Lisa si ca iar o sa plec in timpul discursului lui tata. Imi asez capul in maini in timp ce oftez dar incercarea de a ma relaxa nu dureaza mult caci trei siluete din dreapta mea imi atrag atentia.

Parintii mei stau impreuna cu scandura expicandui ceva, sau mai exact incercand sa o faca caci tafnoasa nu intelege. Mai bine ar inchide gura sa nu ii intre musca. Un zambet imi rasare in coltul gurii la cum incearca ea sa proceseze cuvintele spuse de tat care o tine strans de umar.

Ciulesc urechile chiar daca nu vreau si aud un multumesc din partea scandurei apoi urmeaza o plecaciune din partea ei. Ce targ au mai facut. O urmareac cu privirea in timp ce coboara cele trei trepte apoi se indreaptă spre locul ei.o mana ii aluneca in unul dintre buzunarele rochiei si o masca alba isi face aparitia pe fata ei.

Masca este acoperita de liste luciu transparent si un sclipici argintiu putin vizibil pentru cei din jur.Cateva firicele negre ca niste crengute decoreaza masca doar pe jumatate, cealalta fiind acoprită cu flori negre reale in jurul ochiului stang dand impresia de niste gene uriase.

Mainile ei aseaza gluga rosie pe cap facand astfel ca nimeni sa nu recunoasca inamicul ce a intrat in palat cu scuza ca a fost izgonita. Imi mut privirea de pe tradatoare si imi indrept spatele lipindumil de spatarul tronului. Imi dau mana prin par iar fix in acel moment usile uriase ale salii se deschid larg iar linistea puse stapanire pe toti.

Sotii Monoban impreuna cu fica lor Lisa isi fac aparitia in sala pasind apasat pe podeaua proaspat spalata. Toti trei sunt in robe aurii cu cate un dragon pe piept, aceata fiind semnul Regatului Umbrelor. Parintii mei se ridica in picioare eu urmandui fara tragere de inima caci nu as vrea sa starnesc vreun scandal.

-Ma bucur ca ati putut ajunge.

Spusele lui tata fac ca tensiunea din aer sa se evapore. Imi inchid ochii nevrand parca sa aud urmatoarele spuse ale regilor.

-Hyunjin! Ce mare teai facut!

De intimitate au auzit oamenii astia? Ii injur de toti mortii ca mau bagat in conversatie apoi cu greu imi deschid ochii si fortez un zambet.

-Ma bucur sa va revad.

Rostesc cuvintele cu o urma de greata in stomac mai apoi urmata de un zambet in coltul gurii. Nu sunt eu un actor cine stie ce dar in toti acesti ani de relatie falsa am capatat experienta.

-Va rog sa luati loc.

Vorbeste mama iar regii inainteaza urmati de catre Lisa ce nu isi putea opri un zambet sa apara. Membrii familiei Monoban se aseaza pe tronurile libere de langa noi iar Lisa se face comoda in tronul de langa mine. Mana mea libera ce se odihnea pe unul dintre "mainile" tronului este acoperita de cana lipicioasa a Lisei.

Incerc sa imi retrag mana dar ea isi infibge unghiile in ea facanduma sa raman pe loc ca sa nu provoc vreo scena neasteptata si neplacuta pentru Lisa.

-Tot un nesimtit ai ramas nu?

Sopteste ea ca so pot auzi doar eu.

-Nu sunt singurul care nu sa schimbat.

Ii intorc vorba sec. Privirea imi cade pe scandura. Analizeaza fiecare sluga a Lisei ce intra in sala ca mai apoi sa se retraga prin usa din spate. Nu ii pot descifra emotiile de pe chip caci masca ma inpiedica dar o pot observa cum trasare cand o sluga trece pe langa ea.

Cred ca prefer compania ei in loc de cea a Lisei. Ce tot gandesc. Sunt facute din acelas aluat. Ambele sunt doua scorpii. Sunt scos din ganduri cand pe masa sunt asezate tacamurile aurii. Pocalurile de aur sunt umplute cu vin. Mancarea este asezata in tacamuri de catre servitoare care mai apoi se retrag pe usa din spate.

Apuc pocalul inchinandul in rand cu toti din sala ca mai apoi sa il duc la buze, ochii fiindumi inca atintiti asupra lui Jennie. Inchid lichidul sangeriu si asez pocalui langa farfuria de servit. Incerc sa inghit ceva deale guri dar stomacul meu nu accepta nimic inafara de vin.

Duc iar pocalul la buze simtind cum ma ia ametiala. Nu mai stiu a catalea pocal il dau pe gat caci servitoarele nu permit ca paharele de la masa regala sa fie lasate goale. Turnand in continu vin. Imi las capul pe spate, spinarea lipundumise de spatarul scaunului.

Ma ridic cu scuza de amerge la baie tot clatinanduma. Deschid usa din spate iar cand ma intorc o vad pe scandura din urma mea.

Jennie pov.

Lam vazut. Felix e aici. Regina avea dreptate. A trecut pe langa mine, nu cred ca sunt sanse sa ma recunoasca. Ma ridic de la masa si intru pe usa din spate. Si peste cine dau eu oare? Peste gandac rosu la fata clarinanduse we pe un picior pe altul.

De ce e atat de prost sa imi zica si mie cineva. Il apuc de mana iar spre surprinderea mea nu se impotriveste. Urc scarile si incerc sa il car din urma mea pana in aripa de vest ca sa ma asigur ca nu pateste nimic. Daca ar fi dupa mine las lasa acolo asteptand sa faca cunostinta cu Felix care il va primi bucuros.

Intorc capul in urma si il vad aproape adormit rosu ca racu la fata si cu picioarele incalcite.

-Ude dvacu mi duc?

Incerc sa nu pufnesc in ras la cum vorbeste. Imi intorc capul iar sangele imi inghiata. Felix sta in dreptul meu cu un ranjet in coltul gurii pe care nu sa obosit sa il ascunda.

-Vam gasit.