𝙻𝚒𝚜𝚝𝚊 𝚍𝚎 𝚙𝚊𝚌𝚊𝚝𝚎 -𝓙𝓾𝓷𝓰𝓴𝓸𝓸𝓴 -

4⚝

Am urcat în clasă unde îl voi vedea și dorindu-mi să-mi fac deplasarea de la etajul doi al clădirii,unde nici urmă de persoane când orele sunt ținute.

-Bun găsit,anul aceasta mă veți avea profesor de matematică. Tin să aduc mereu în discuție că "învățătura are lacătul,voi cheia" . Liniște și concentrare la clasă sau .. arată către lista corigentilor/repetențiilor din spatele său.
Nu voiam să-i văd fața sub nici măcar o formă iar acum îl voi vedea zilic? Nu se poate una ca asta,dacă îmi dau o palmă mă voi trezi la realitate?
-Esme,ești singură în bancă? aud glasul lui.

Ești un pedofil cu zâmbetul tău.

-Da,răspund într-un final.
Mi-a zâmbit într-o parte,mirat că vorbesc cu el. Știa destul de bine cât îl ignoram încă de la prima vedere.
-Ai de gând să fi arogantă și aici? Punandu-mi pumnul peste bancă.
-Desigur,cu dumnevoastră oricând. I-am zâmbit apoi mi-am reluat fața seriosă.
A plecat dând cu degetele în banca și umilit în fața clasei.
-Vom începe pregătirile de bac încă din a doua săptămâna,luându-si catalogul și plecând pe usă.
M-am rezemat de scaunul băncii și am tras aer în piept,masacrul dintre mine și el avea să fie unul mai rău ca moartea.
Am pus mâinile pe bancă, ridicandu-mă am plecat la baie unde mi-am dat cu apă peste față,privind în spatele meu și observând acea privire pe care o vazusem în cameră,m-am întors dintr-o dată speriată dar din nou dispăruse. Obraji meu ardeau iar gâtul meu devenea din nou roșu,mă ustura ușor.
Am inchis ochii voind să mă liniștesc,dar pe ușă intră Sayu alături de colegele sale.
-Esme?
Am ridicat capul,uitându-mă la ea venind în fața oglinzi iar eu o priveam. Însă acea privire s-a întors din nou de data asta simțind peste umărul meu o mână și apoi o voce mi-a șoptit plăcut la ureche.

"-Nu tremura și nu te teme de mine."

Am întors capul,către Sayu în timp ce vorbea ceva dar eu nu auzeam din lipsa concentrării asupra sa. Acea voce,acel gals.. nu parea umană.
-Esme,mă asculți?
Scutur lent capul,zâmbindu-i apoi. Când voiam să spun ceva pe ușă intră doamna de serviciu, salvându-mă.
Când m-am întors înapoi în clasă încercam să înțeleg ce tocmai s-a întâmplat în baie și de ce mă urmărește poate.. o fantomă? Dar nu poate fi una.. arăta prea bine pentru o fantomă.. SAU UN MONSTRU.
Gândurile mi-au fost luate de către vocea doameni diriginte care ne-a urat un an bun și să reusim cu terminarea liceului,sigur,din nou tu și urările tale pe care sigur nici tu nu le crezi.
-Esme,la ce te gândești? spune diriginta în timp ce toată clasa mă privea.
Mereu mă incomodează,de ce trebuie să fiu mereu în centrul atenției în fața profesorilor? Am oftat,uitându-mă la ea.
-Nimic,doar gândurile mele despre bac.
A râs,știa că mințeam. Cum să-i spun că mă gândeam la o posibilă fantomă care mă urmărește sau ce spirit ciudat ar fi.
"Nu-s ciudat" Am auzit un glas la urechea mea. Am înghețat instant,întorcând capul dar nu era nimeni,voiam să tip dar eram în clasă.
Voi fi și mai ciduată,adăugând și mai multe priviri dacă tip aici ,acum.
-Vă urez un an nou bun! Ne revedem maine! spune și liniștea în clasă se lasă,luându-mi ghizodanul și voind să ies pe ușa de metal dar ceva m-a tras înapoi,o mână.
-Vii diseară cu mine?
Mă uitam scârbită la el,de ce din nou tu?
-Nu,Ash. Nici gând. Trăgându-mi mână cu silă,era doar un baiat care umblă doar prin baruri și fără pic de responsabilitate. Un play boy.
Voia să mai spună ceva dar am plecat,grăbindu-mă să ies din aglomerație persoanelor de pe hol dacă aș spune cât de mult urăsc aglomerația cineva mi-ar spune că nu îmi plac oamenii. Ambele sunt variante corecte căci singurătatea mereu mi-a fost prieten.
Ploaia de afară mi-a stricat planul,mesajul mamei mele că vine nu mai apărea stând în fața liceului. I-am lăsat mesaj acum jumătate de oră,unde era?
Deja trecuse o ora și m-am gândit să plec de una singură prin ploaie,știind că nu era atât de aproape casa mea. Când am ajuns în fața stației de autobuz mi-am adus aminte că știam o scurtatură printre străzi dar nu eram sigură dacă să merg sau nu. Mă gandeam doar la mama care din nou mi-a jucat o farsă,începeam să urăsc atât de mult ideea că Matth există în viața ei în cât voiam să-l ucid în următoarele momente.
"O voi face eu",am auzit încet din spatele meu întorcându-mă și sperindu-mă că din nou nu era nimeni,nu voiam să fac un show pe stradă. Încercând să ignor și înghițeam în sec într-un fel speriată de ceea ce se întâmplă.
Când autobuzul a sosit,am urcat asezându-mă în față pe locurile unde mereu stau,în spate mereu erau oameni mulți iar eu nu voiam ca să atrag privirile asupra mea. M-am așezat și am lăsat picăturile de ploaie să-mi limpezească gândurile în timp ce le privesc cum cad pe geamul mașinii. Dar simt o mână pe umăr,caldă și întorc rapid capul,uitându-mă era el.. cel de mai devreme.
-Ce vrei? i-am dat mână jos,după mi-am șters mână.
-Am ieșit de la muncă,spune și se uită fix la mine cu zâmbetul său strâmb.

De la morgă sigur nu mai iesi..

Mi-am tras gluga și mi-am văzut de picăturile mele de ploaie.
-Mama ta vine târziu?

Nu poți doar să taci?

-Nu știu,sunt șanse. Nu mi-a răspuns la mesaje. I-am spus sec.

S-a uitat la gâtul meu,simțeam asta. Cred că și pentru el era o noutate că nu aveam acel talisman la gât. Iar dacă mama venea nu trebuia să stau aici cu el,de ce n-am luat-o pe scurtatură..
Când a venit vreme să coborâm a stat aproape lipit de mine căci deja se aglomera. Începeam să mă simt incomod când mă privea foarte intens.

-Ar trebui să-mi oferi mai mult respect,aud glasul lui. El fiind în spatele meu.
-Nu mai visa,spun și încercam să-l ignor.
-Nu te bucuri că îți sunt profesor de matematică?
-Din nou,ieși din lumea viselor.
M-a tras de umăr,uitându-se la mine.
-Sunt tatăl tău,Esme,ofera-mi puțin respect.
Mi-am dat ochii peste cap,uitându-mă exasperată la el. Te urăsc,ți-aș spune-o atât de des însă mama sunt sigură că va fi distrusă dacă se desparte de tine.
-Nu ești tatăl meu,el este mort tu ești doar copia lui fără valoare!

S-a uitat uimit la mine în timp ce eu m-am întors și îmi doream să mă întorc în timp neurcându-mă în acel autobuz. Ploaia începea tot mai tare iar nervii mei creșteau.

Bună,îmi cer scuze de posibile greșeli gramaticale. ❤️