𝙻𝚒𝚜𝚝𝚊 𝚍𝚎 𝚙𝚊𝚌𝚊𝚝𝚎 -𝓙𝓾𝓷𝓰𝓴𝓸𝓸𝓴 -

16⚝

Din cea seară Esme devenise mai sensibilă,mai tristă și tot mai apropiată de mine simțind că ceva avea să se întâmple.

-Jungkook? i-am auzit vocea în timp ce stăteam într-un colț al camerei,am întors privirea către ea.

-Hm? i-am spus iar ea a venit către mine luându-mă în brațe. Te simți bine? i-am spus iar ea a ridicat capul privindu-mă iar eu am rămas fermecat de ochii săi albaștri și cu totul fermecători. Raiul era în fața mea...

-Mi-aș dori ca într-o zi,să pot vorbii cu tatăl meu despre Matth.. a spus tristă.

-De ce nu încerci să mergi la mormântul lui? Am spus și ea a privit în altă parte dându-mi drumul la brațe,plecând.

-Tatăl meu nu este îngropat în oraș ci este la depărtare de câteva ore.

-Daegu?

A dat din cap,așezându-se pe pat privind apoi pe feresatră.

-Orașul său natal,acolo m-am născut dar după ce a murit mama a vrut să ne mutăm aici alături de Matth,unde fiecare zi din viața mea a devenit un chin,voiam atât de tare să-mi pun capăt zileleor în acea zi.

Știam tot ce se întâmplase,toate plâsetele sale toate durerile și ea.. o știam ca pe mine,o simțeam cu fiecare sentiment și fiecare lacrimă,nu credeam că o să cunosc pe cineva atât de bine cum o cunosc pe ea. M-am dus către ea și am prins-o de mâini,asezându-mă pe vine în timp ce îi mângâiam ușor mâinile.

-Sunt aici,Esme și nu voi pleca atât timp cât tu mă vrei alături voi face orice îmi stă în putere să te protejez de orice și oricine,dar nu uita. Sunt stăpânul tău iar uneori îmi voi ieși din minți. I-am răspuns calm fără să o sperii. Ea analizându-mi vânătăile de pe față și cu cealaltă mâna la care i-am dat drumul mi-a mângâiat obrazul eu închizând ochii de durere iar ea văzând s-a apropiat ca apoi să-l sărute ușor,eu simțit cum mi-a crescut tensiunea în corp. EMOȚII? DE CE AM EMOȚII? Atât de cald.. atât de fin.. atât de Esme..

-Îmi pare rău,a spus și apoi mâna sa era peste obrazul meu. I-am acoperit mâna cu a mea și mi-am lăsat ușor capul în mâna sa,urmată de zâmbetul său placut.
Insă un ciocănit în camera ei s-a auzit,mama sa și Matth nu erau la muncă?

-Da? spune Esme ridicându-se de pe pat și mergând iar eu în urma sa.

-Esme sunt eu,mama ta.

Vocea ei .. nu prea a fi ea,ceva sentiemnt dureros avea să-mi trezească simțurile că seara asta se v-a întâmpla ceva. A deshis ușa și în fața noastră era mama sa,cu ceva compresă peste gât.

-MAMĂ,CE AI PĂȚIT? spune Esme panicată.

-Doar un accident la muncă,a spus. Am nevoie de tine la mine în cameră,uitându-se la ea și apoi punând privirea în pământ.

-Matth a ajuns?

-Nu,nu. Suntem doar noi două.

A dat din cap și s-a uitat la mine în timp ce închidea ușa dar i-am auzit vocea care a spus să aștepte puțin.

-Jungkook,revin imediat. A spus închizând ușa iar eu am dat din cap,ieșind un urma sa.

Atunci am simțit o amețeală cumplită până mi-am scos Sin-ul punându-l la gât,când capul mamei sale s-a întors către mine zâmbind și apoi lipind-o pe Esme de perete ridicând-o sus,am alergat către Lucifer care desigur luase forma mamei sale.

-PARCĂ AI SPUS CĂ VEI JUCA CORECT! M-am răstit la el în timp ce l-am lipit de perete.

-Cine a spus că voi respecta regulile? zâmbindu-mi.

E- JUNGKOOK! I-am auzit vocea speriată.

-LAS-O JOS,ACUM!

-Sau alt fel ce? Zâmbindu-mi până la urechi aproape.

-LUCIFER! Am țipat la el și a lăsat-o ușor în jos,fața ei era aproape albă. Ridicându-mă pe mine în locul său ca apoi să aud.

-Atât de fragilă,atât de frumoasă ești.

Esme îl privea terifiată căci revenise la forma lui initială.

-ESME ORICE ȚI-AR ZICE NU-L ASCULTA! OPUNE-TE!

Ne privea pe amândoi,închizând ochii și în fața ei apăruseră o halucinație care semăna cu mine,o făcea să mi-se opună.

-Sarută-mă,a spus acea hologramă.

-ESME NU-L ASCULTA NU SUNT EU!

H-Nu,Esme eu sunt cel real.

Esme ne privea pe amândoi în timp ce ea ne vedea în fața sa. Eu mă luptam cu el,voiam atât de tare să nu-i cadă în plasă,alt fel o voi pierde.

E- Jungkook.. vocea ei era tristă. Ce se întâmplă?

H- Iti voi spune totul dacă mă vei săruta.

Voiam să spun ceva dar nu reusea,vocea mi-a fost luată de către mâna lui.

E- Promiți?

-NU,ESME NU O FACE! am strigat cu ultima suflare.

H- Orice pentru tine.

Am crezut că voi muri în acea secundă dar când am văzut că Sin-ul ei omoară deomnii care nu erau reali,cei ce vor să o atace sau să-i provoce sufernță. Acea halucinație a sărutat Sin-ul și dintr-o dată Am căzut la pământ văzând în fața mea doar o lumină albă. Auzind vag numele meu.

                        𝙴𝚜𝚖𝚎

Când am fost ridicată la perete de către acea creatură pe care am crezut-o mama mea,mintea mi-a fost goală spunând doar..

-JUNGKOOK!

Atunci l-am auzit pe el dar eu am căzut jos luându-l pe e,simțind din nou în plămânii mei aer și sub mine pământul. Am închis ochii iar dintr-o dată în fața mea mea apar două halucinații pe care voiam să le cred însă simțeam că nu erau el,simțeam că nici urmă de cel real nu era.
Jungkook cel real nu îmi va spune ce se pterece ci mă va apăra și va avea grijă de mine,restul vor fi doar halucinații false create de mintea mea din cauza fricii.
Însă în mintea imediat a fost luminată,SIN-UL,când l-am întâlnit mi-a spus că acela avea o putere aparte care mă va proteja,jumatatea lui cu jumatatea mea au creat un Sin pentru a mă proteja. Când l-am pus în fața lor acele două halucinații au dispărut crezându-se în jur o lumină puternică care m-a orbit dar am auzit o căzatură tot ce am spus a fost:

-Jungkook!

Alergând după el când vederea mea revenise am simțit un aer rece prin corp iar lacrimile mele parcă voiau să iasa cu atâta putere din mine când am văzut sângele său ieșind ușor din nas,alunecând peste buzele sale perfcte.

-Jungkook? Jungkook mă auzi? am repetat de două ori încercând să-l trezesc. L-am tras peste picioarele mele privindu-l.

-Te rog răspunde-mi,Jungkook.

Lacrimile mele cădeau ușor peste fața lui arzând, din pielea lui mici valuri de caldură ieseau la contacul cu el,și privindu-l parcă îl vindeca acea arsură.
Nu avea latură umană poate de asta lacrimile mele îl ardeau dar de ce îl vindeacau?

Bună,îmi cer scuze de posibile greșeli gramaticale. ❤️