𝙻𝚒𝚜𝚝𝚊 𝚍𝚎 𝚙𝚊𝚌𝚊𝚝𝚎 -𝓙𝓾𝓷𝓰𝓴𝓸𝓸𝓴 -

25⚝

Așezasem totul perfect,fiecare era la locul său acum. Insă trebuia să plec la facultate iar eu nu eram gata,m-am grăbit să-mi iau hainele pe mine și să-mi pieptăn puțin părul,era lung acum aproape de fund căci după atingerea lui Jungkook l-am lăsat să crescă,fiecare miscare a periei prin par era lentă ca să nu-l rupt.

Eram gata ieșind pe ușă mergând spre facultate cu zâmbetul pe buze,încă puțin și eram pe cale să termin tot ca apoi să-mi pot vedea de muncă. Primul an a fost plătit la fel și al doilea,fiind în ultimul an mama a ales să-mi plătească și ultimul ca fiind un cadou. Am acceptat știind că venea de la ea nu de la Matth. Urcând scările clădirii fericită și cu zâmbetul pe buze,intrând în clasă și punându-mă la locul meu. Am simțit o căldură care m-a cuprins atât de tare că mă simțeam sufocată apoi o durere adominală. Intrând tutorele pe ușă și văzându-i fața veselă apoi auzind vocea sa caldă

-Avem un nou student,anul acesta.

Eu aveam privirea în caiet uitându-mă peste ceea ce scrisem data trecută.

-Jeon,intră,te rog.

JEON? am spus în gândul meu speriată,agitată,nu.. nu poate să fie el. Este doar o coincidență de nume.

Dar.. sunetul voci,căldura ei,tonul său.. atunci am simțit cea mai puternică durere în piept când am ridicat capul,mă privea,ochii săi erau schimbați,părul același iar el.. el aceeași persoană pe care am întâlnit-o cu o vreme în urmă. S-a prezentat dar eu nu auzeam ci doar îl observam,era atât de frumos,atât de.. atât de uman..

-Mă pot așeza lângă tine? a spus iar eu am dat din cap. Mi-ai lipsit,Esme. Mi-a șoptit înainte să se aseze peste loc.

Amorțeam,adream,tremuram dar era aici,lângă mine privindu-mă. Dar.. nu se putea,nu era real.
Vocea lui răsuna în capul meu,trecându-mă fiorii iubiri de atunci. Puterea lui asupra mea era atât de puternică în cât eram slabă luptând.
M-am ridicat din bancă dar el mi-a prins mâna,trăgându-mă înapoi lângă el și uitându-se în ochii mei. Mă pierdem în acel negru intens,negru pătrunzător. A venit aproape de urechea mea,șoptindu-mi atât de lent că mi-am închis ochii lăsând cuvintele să-mi exploreze urechea.

-Sunt aici,iubito.

Mi-am mușcat buza lent, peste o clipă el punându-mi mâna peste barbie apoi trecând cu degetul peste buzele mele.

-Jungkook,am spus încet iar el a zâmbit. Mi-ai lipsit.

Mâna mea era împreună cu a lui,mâinile sale cu ale mele erau din nou împreună una cu cealaltă.

-Cine ar fi crezut că te voi întâlni după ce ți-ai dat talismanul jos. Mi-a spus în timp ce mă privea.

-Credeam că nu o să te mai întâlnesc nici după moartea mea. Am răspuns în timp ce mă jucam cu degetul peste pielea sa.

-Durerea ce ai simt-o atunci nu se poate compara cu fericirea ce o simți acum,pentru că suntem din nou împreună.

Am zâmbit,cuvintele lui erau atât de plăcute pentru mine. Euforia pe care o aveam cu el nu se compara cu nimic,nici măcar privirea altei persoane. Ce rost ar avea viața dacă el nu ar fi în ea,ce rost ar avea totul dacă el nu ar fi. Nu știu ce aș putea spune ci doar să-l pirvesc și să-mi aduc aminte de clipele în care stăteam nemișcați cu orele privindu-ne în timp ce brațele noastre erau împreunate. În timp ce eram din nou noi.

-Te am căutat,atâta timp în cat am crezut că te voi pierde,mi-a spus privind persoanele care treceau pe lângă noi.

-Te voi astepta și dacă mă vei pierde.

-Nimic nu ar avea sens fără tine,Esme. Atunci a întors capul,vorbea atât de liniștit în cât credeam ca latura sa umană nu există.

-Asta inseamnă să iubești,Jungkook.

Nu aveam nimic alt ceva de răspuns ci doar să-i spun că-l iubesc atât de mult în cât ani nu au schimbat ceva ci mai mult a intensificat totul,creeând o iubire atât de puternică.

-Vei dormi la mine? am spus fara să realizez. El mi-a zâmbit.

-Nu știu,vrei? a spus iar eu m-am rușinat.

-Ai unde sta?

A dat din cap apoi s-a uitat stânga și dreapta.

-Dar dacă vrei pot dormi cu tine,făcându-mi cu ochiul. Jungkook a rămas același pervers.

Nu îmi venea să cred ca a trecut atât de repede timpul,că-l cunosc de atâta timp și îmi aduc atât de bine aminte cum este el. Încă are același zâmbet de atunci,aceeași sclipirea aceasi privire același el..
Într-un final când razele calde ale soarelui a plecat lăsând pe lângă noi apusul său minunat am luat-o pe jos alături de el vorbind și aducându-ne aminte de momentele în care era doar un spirit,acele vremuri care au fost cele mai plăcute dar acum sunt sigură că vor fi și mai excelente.

-Părinți tăi sunt bine? a întrebat el în timp ce voiam să introduc cheia în broasca ușii.

Am lăsat un moment de liniște pentru a intra în casă și apoi să-i răspund.

-Sunt căsătoriți,spun sec. Parcă nu mă simțeam atât de bine la gândul că Matth este tatăl meu acum.. poate fi dar cel biologic va rămâne cel mai bun tată.

-Serios? se uită mirat,cum de a făcut mama ta pasul ăsta?

-L-a iubit,plus de asta Matth în gândurile ei a fost mereu lângă ea și niciodată nu a făcut-o să sufere.

A râs,privind paharele pe care le-am pus peste balt. Privind fiecare mișcare,analizând orice parte a corpului meu cum se mișcă.

-Ai rămas la fel de frumoasă cum te știu,nici urmă de schimbare. Spune venind spre mine,apoi punându-și mâna peste obrazul meu,mâna sa era atât de fină și atat de caldă. Mi-am închis ochii ușor,lent și când i-am deschis i-am simțit buzele peste ale mele. Dragostea sa se simțea atât de puternic în corpul meu,aceeași vibrație,senzație și.. aceeași iubire.

-Buzele tale au același gust,spune și capul sau se aseză peste umărul meu luandu-mă în brațe,mi-a lipsit atât de tare în cât aș putea să plâng.

-Te-am așteptat cum ai făcut-o și tu,i-am răspuns ușor,la ureche în timp ce mâinile lui mă înconjurau.

-Tu ești singura pe care o vreau,singura pentru care nimic nu este mai plăcut decât să te iubesc.

-Ești un diavol,dar unul romatic.

-Iar tu ești dementa mea.

-Dem.. ce? adică?

A râs,auzindu-i râsul atât de plăcut și vocea lui atât de groasă dar atât de subtire,perfectă.

-În acea seară în care am vorbit noi,iar tu ai spus "dementă" în loc de "demoni"

Mi-ama dus aminte,dându-mi o palmă peste frunte.. nu,nu din nou..

-Oh,haide.. eram mică. M-am bonsumflat,întorcându-mă la el.

-Erai,recunosc,dar erai Încă de mică a mea.

Mi-am simțiți fluturii din stomac cum se agită după vocea lui,dacă am spune ceva acum ar fi doar "umm" și nimic mai mult,mă lasă fără cuvinte.

M-a întors către el iar atunci i-am simți obrazul atingându-se cu al meu,atât de fin..

-Să înțeleg că stai singură aici,domnisoară. Spune și se îndepărtează de mine.

-Da,abia m-am mutat. Arătând cu mâinile prin preajma noastră.

Ochii săi cad peste trupul meu,zâmbind într-o parte iar apoi aud glasul său cald.

-Vrei să te ajut să despachetezi?

Bună,îmi cer scuze de posibile greșeli gramaticale. ❤️