𝙻𝚒𝚜𝚝𝚊 𝚍𝚎 𝚙𝚊𝚌𝚊𝚝𝚎 -𝓙𝓾𝓷𝓰𝓴𝓸𝓸𝓴 -

24⚝

-Eu și mama ta ne vom căsători iar eu.. atunci ridică capul spre mine,uitându-se în ochii mei. Am un copil,o fetiță de vârstă cu tine.

Nu are cum una ca asta,poate doar visez.. am început să râd.

-Glumești,nu? Adică nu este adevărat ci doar o glumă să mă simt mai bine,nu?

Ochii lor erau spre mine fără un răspuns doar dând din cap "nu" apoi totul avea legătură,în acea zi în care fata din baie plânsese că tatăl său câștigase cazul iar faptul că el se bucurase că luase cazul.. De fapt el luase tutela ficei sale. Nu îmi venea să cred că ascunsese de mine totul încă din primi ani ..

-Știu,am răspuns către el cu ochii în lacrimi.

-Ce? șocați amândoi răspunzându-mi.

-Într-o zi când eram la liceu s-a întâmplat să mă întâlnesc cu fica ta. Plângea iar eu am vrut să-i fiu alături,în acea zi in care erai nervos și m-a întrebat despre ea directoarea tu erai nervos pentru că aveai nevoie de actele sale să o poți lua acasă dar nu ți-a reușit iar ea este la mama ei.

Nici urmă de vocile sale peste vorbele mele doar mă ascultau,aveam nevoie acum atât de tare de Jungkook..

-Îmi pare rău pentru tot,Esme.. am auzit o voce venind din cameră în timp ce mama și Matth încă procesau cuvintele mele.

Am crezut că mi-se pare ignorând ca apoi:

-Spre să ma poti ierta,Esme,nu am fost un tată bun dar nu am știut cum să mă comport cu tine neavând copil până atunci..

Am înghițit în sec,tăceam și tăceam căci într-un final vor pleca și voi rămâne singură.

R- Matth,are nevoie de timp,las-o. Dar.. vreau să știi că te iubim. Eu sunt mama ta iar el deși nu e tatăl tău te iubește la fel ca Park.

La naiba,știu asta.. știu că niciodată nimeni nu-i va lua locul tatălui meu și nici măcar o durere nu se poate compara cu pierderea lui. Tatăl meu încă din prima secundă și-a dorit ca eu să nu plâng nici măcar o lacrimă dar.. acum,mă simt de parcă mama nu îl iubește pe tata,vrea să se căsătorească cu Matth.. sau nu l-a iubit niciodată.

-Respect deciza ca voi doi să vă căsătoriți iar voi trebuie să-mi respectați decizia de a mă muta de acasă.

-Scumpo..-

-Nu,nu pot să spun alt ceva. Mă bucur pentru fericirea ta dar durerea pe care o simt că te vei căsători iar acea personaă nu este tata,devine o durere permanentă.

Mama nu a mai spus nimic doar a dat din cap în timp ce mi-a mângâiat ușor spatele apoi a pus mâna peste Matth făcându-i semn să plece din camera mea.

-Vorbim mâine,noapte bună.. au spus și au închis ușa.

Corpul meu era acum de nemișcat,am picat într-o durere interioară. Am încercat să iau o pernă pe care să-mi așez capul dar nu am reușit ci doar am rămas în fund nemișcată iar ochii mei erau un râu de durere care încet-încet seca.
De ce vrei să-mi faci asta mamă? De ce alegi asta? De ce nu vrei să fiu fericită.. Matth nu te iubește,îți vrea doar ce ai..
Șocul a creat în mine o ruptură,din nas curgându-mi sânge simțindu-mă atât de amețită mergând spre baie unde mi-am spălat mâna și buza. Am pus vată ca apoi să-mi tin capul pe sapte închizând ochii. Într-un final voi pleca de aici dar ea va rămâne aici alături de el,alegându-l pe el în schimbul meu.

"La dracu" am țipat de una singură în baie în timpe ce capul meu devenea greu,coprul meu amorțea iar eu m-am așezat înapoi în pat.

Lumânarea arsese aproape toată iar gândul de mai devreme m-a făcut să-mi pun încă un cuțit în suflet lângă celălalt.

"Te voi aștepta,promit"

                   𝟲 𝙖𝙣𝙞 𝙙𝙞𝙣 𝙘𝙚𝙞 𝟳

Mai trecuseră un an în care m-am preocupat doar de mine și de viața personală după secretele mamei m-am mutat de acasă devenind din ce în ce mai fericită fără cei doi,mi-a fost greu să accept că nu o să-i mai văd zâmbetul,nu o să-i mai aud vocea și nici să-i simt îmbrățișarea mamei. Facultatea era un mod pentru a-mi vindeca durerea,nici urmă de el după ani,nici un semn sau poate erau dar nu le vedeam.

Eram cu totul la pământ,speranța mea că l-aș întâlni din nou era pe moarte mai mult decât pierdută. Orice mă ducea cu gândul la el dar durerile ca înainte să se spargă talismanul erau la fel,parcă spernța revenea dar.. se pierdea din nou.

"Te voi lăsa aici" am scos Sin-ul punându-l în cutie,voiam ca să încep totul de la zero. Poate că eram egoistă făcând asta,sau poate am mințit când am spus că "te voi astepa" dar.. timpul meu se scurgea încet,încet. Dar voi promite să te iubesc chiar de inima mea se v-a opri.

Când am închis ochii,lăsând lacrimile să-mi curețe durerea am simțit o atingere peste umăr. O atingere pe care o recunoaștem dar când am întors capul am simțit doar perdeaua. Poate doar a fost  imaginația  mea,mi-am scuturat ușor capul și am început să despachetez lucrurile căci mă mutsem în altă casă.
Am deschis cutiile dar una a căzut pe jos,din ea ieșind celaltă cutie în care aveam Sin-ul,mi-se părea ciudat căci era pe jos și neatinsă de nimeni. Am ridicat-o și am așezat-o lângă celaltă.

O nouă viață,de una singură deși părea atât de minunat în copilărie mi-se păre o bătaie de cap acum că am crescut iar eu trebuia să mă întrețin singură. Copilaria era atât de caldă și minunată pe lângă viața rece și grea de adult. Muzica din căștile mele era atât de relaxantă în cât făceam totul atât de lent,bucurându-mă de timpul eu și muzica. Dansam de una singură,creeând în jurul meu persoana pe care o iubesc,dansul era doar al nostru eu și cu el,imaginar dar simtit cu iubire.

"Mi-e dor de tine" am șoptit în timp ce m-am așezat pe pat,închizând ochii caci somnul a fost mai puternic decât orice alt ceva,oboseala era acum stăpână pe mine.

Bună,îmi cer scuze de posibile greșeli gramaticale. ❤️