14⚝

482 43 15
                                    

S-a speriat puțin apoi a revenit la carte,luând-o și uitându-se peste dosare.

-Negru sau alb? spune iar eu imediat am pus mâna peste cel negru.

-La acela m-am gândit și eu,dar voiam să mă asigur. Am râs împreună cu ea.

-Doar citești gândurile,corect? a răspuns încet.

Am dat din cap în timp ce o urmam,spre casa de marcat. Când le-a scanat și am ieșit din magazin observasem cum ochii săi devneau triști.

-Ai pățit ceva?

Ea dă negativ din cap și întoarce privirea spre trecrea de pietoni,iar când a fost verde voiam să trecem dar din față venea cu o viteză imensă o motocicletă pe care am încercat să o țin departe de Esme dar impactul a fost prea rapid.

-Ești bine? I-am spus când am văzut-o cum devenise aproape albă la fată,din fericire doar o zguduiseră.

-Îmi pare rău se ude vocea unei fete dându-și casca jos.

Când am văzut cine era amândoi am rămas șocați,acea fată din baie era ea..

-Oh,tu.. spune ea și începe să zâmbească,tu ai fost în acea zi în baie,corect?

Esme dă din cap și o privește mângâindu-i ușor mâna.

-Îmi pare rău dacă te-am speriat,privind-o cu grijă.

-Nu ți-e frică că ai putea păți ceva? spune Esme iar eu doar priveam conversația lor.

-Nu,de mică am avut pasiunea asta. Au râs impreună stând încă puțin de vorbă ca apoi ea să-și ia rămas bun.

-Mulțumesc încă o dată a spus când a pornit.

-Mi-se pare drăguță,am spus eu iar ea s-a uitat putin suparată.

-Te vei îndrăgosti de ea? spune și începe să râdă.

-Nuu,spun rapid. Punându-mi mâna la ceafă.

-Cred că ar fi și timpul să o faci. Mi-a zâmbit plăcut iar eu zâmbeam odata cu ea.

-Nu cred, poate îmi place de cineva. Dar asta rămâne un secret ducându-mi degetele la buze.

-Haha,sigur? Marele Rege al demoniilor să-i placă de o murtitoare? Imposibil.

-Dacă m-aș îndrăgosti de una ar trebui să devin uman pentru ea,dar dragostea trebuie să fie împărțită.

Se gândea în timp ce vorbeam ca apoi să-și scuture capul,mai aveam puțin până acasă iar eu mă bucuram în fiecare zi că pot să fiu lângă ea. Începusem să ne acomodăm unul cu celălalt într-un final.

𝙴𝚜𝚖𝚎

-Unde ai fost? aud vocea mamei când am intrat în casă.

-Am fost să-mi cumpăr o culegere la mate,ridicând punga.

A dat din cap și mi-a făcut semn să vin în bucătărie iar eu am lăsat plasa pe masa din sufragerie uitându-mă speriată la Jungkook care mi-a pus mâna peste umăr și a făcut semn să mergeam.

-Diseară ajungem târziu,ai mâncare în frigider în caz că ți-e foame.

-Bine,spun și îmi iau un pahar de apă.

-Dacă cumva simți că ai nevoie de alt ceva mă poți suna,da?

Am dat din cap iar mama m-a luat în brațe ,m-am mirat în timp ce Matth cobora scările iar Jungkook îl privea făcând semn cu degetul în gât că ar vărsa,am râs în sinea mea căci amândoi nu îl puteam suporta nici măcar o secundă. Începusem să cred că ne asemănăm foarte mult.

-Ești gata să plecam?

-Dar nu peste o oră plecăm?

-Vreau să vorbesc ceva cu tine,spune și se uită la ea în ochii săi. Mama dă din cap și apoi îmi pune mâna peste spate,frecându-mă ușor cu mâna.

-Noi plecăm,Esme,ok? Să fii cuminte!

Am dat din cap și am râs când a spus asta la fel si ea în timp ce Matth era foarte serios,ce se întâmplă? I-am privit pe amândoi în timp ce ieșeau pe ușă fericiți,el era puțin stresat dar a tras aer în piept și a închis cu cheia iar eu am rămas singură cu Jungkook.

-Și ce planuri ai în aceasă seară? spune și mă privea.

-Să învăț pentru mâine sau poate să mă uit la un film? Mi-am pus capul peste coate.

-Am un plan mai bun.

-Ce plan? răspund fericită.

A zâmbit pervers venind spre mine și eu am început să râd de una singură,fata lui perversă era atât de amuzantă. Am vrut să fug dar m-a tras spre el luându-mă pe sus până în cameră asezându-mă pe pat.

-Meriți o pedeapsă.

-Pe..- ce? spun rapid și mă ridic.

S-a așezat peste mine aproape cu tot corpul uitându-mă în ochii lui închiși la culoare și care mă făceau să-mi pierd respirația atât de ușor,cine ar fi crezut că un demon este atât de frumos căci eu nu. Mă privea în timp ce ochii lui făceau drumuri spre ochii apoi nas ca sa ajungă la buze în timp ce buzele sale se mișcau ușor când a zâmbit la mine într-o parte,i-am simțit degetul peste buze iar eu m-am uitat la el apoi la buze.

-Pedeapsa pe care vreau să ți-o aplic sigur îți va plăcea,spune încet la ureche iar eu inconștient mi-am mușcat buza la auzul acelor cuvinte. Căci la naiba era atât de seducător mai ales cu părul său care cădea ușor peste față iar lumina din camera care era scazută parea să fie uman dar păcat aici era invers.. nu era uman iar asta poate-l face atât de special.

-Ce.. ai de g-gând-d..? am spus iar el zâmbea doar,i-am văzut capul coborând ușor spre buzele mele iar eu nu făceam nici măcar o mișcare. Nu mă opuneam iar asta mă speria,de ce nu mă opun și doar îl las să facă ce vrea din mine? Am vrut să mă mișc dar eram total imobilizată de mana sa.

-Nu te opune,nu îți voi face nimic rău. Mi-a șoptit în timp ce eu am înghițit în sec,iar mâinile sale urcă încet pe soldurile mele ajungând la coapse iar eu am simțit cum devin caldă. Deși era peste hainele mele mâinile sale erau atât de fine atingerile lui în cât m-am simțit plăcut să le am peste pielea mea. Atât de plăcut și atât de surprinzător să stau fără să-l pocnesc.

-Jungkook.. am spus iar el ridică capul venind mai aprope de mine,doar câțiva centimetri și buzele noastre se lipesc surprinzator de rapid.

-Esme..

Bună,îmi cer scuze de posibile greșeli gramaticale. ❤️

𝙻𝚒𝚜𝚝𝚊 𝚍𝚎 𝚙𝚊𝚌𝚊𝚝𝚎  -𝓙𝓾𝓷𝓰𝓴𝓸𝓸𝓴 - Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum