Kenya

16. Totul!

Nu mai am răbdare să fim doar noi doi în jeep-ul care ne e martor la atâtea fapte și atâtea declarații! Sar direct în brațele lui incolacindu-ma de el, sărutându-l așa cum nu am mai făcut-o demult! Pasiunea și intensitatea sărutului nu-mi dau voie să mă rup, însă Ayice e mai precaut decât mine și mă așează pe picioarele mele și doar atunci realizez gafa mea!
Trag aer în piept când în jurul nostru murmură voci care ne judeca, priviri care ne împung!
Îmi ridic privirea spre frumosul meu și pe față nu i se citește decât iubirea ce mi-o poată!
- Îmi pare rău..
- Nu ai de ce! îmi zâmbește și-mi cuprinde mâna, iar cu cealaltă îmi ridică bagajul.

După ce urcăm îmi îndrept imediat atenția asupra lui, îi cuprind palma în a mea, iar cu cealaltă mână îl mângâi în spatele gâtului.
- Mi-ai lipsit enorm! Am fost mereu agitată, abia mai munceam, nu mai gândeam limpede, dar acum ești lângă mine! îmi așez capul pe umărul lui lăsând un sărut înainte.
- Da, iubirea mea, sunt aici atât cât timpul ne permite! Și eu abia am funcționat, dar a trebuit să mă adun și să fiu prezent!
- Cum e cu Zawadi?
- Acum e bine, a avut febră galbenă, ea era singura nevaccinata, eu și copiii am fost imunizați, dar ea nu a vrut atunci, iar acum s-a luptat cu boala!
- Copiii cum sunt?
- Bine, iubito, foarte bine! Tu să-mi spui cum ești..
- Eu..îmi plânge sufletul după tata și bunicul meu, după bunica ce a rămas singură doar cu o suferință imensa, dar fericită acum că te simt, că-mi ești alături! Ayice..ce vom face când va trebui să plec? Abia am rezistat o lună jumătate..

Oprește mașina la umbra unui copac și mă trage în brațele lui, așa cum face mereu când ajungem pe drumul junglei.
Îmi dă părul după ureche astfel încât să-mi elibereze chipul de șuvițele rebele.
- Ești atât de frumoasă, mi-ai lipsit, mirosul tău, pielea ta, atingerea..totul!
Când am aflat prin ce treci îmi venea să vin după tine, dar eu nu pot veni, doar dacă am viză și atunci am simțit și mai tare că o iau razna! Credeam că nu te vei mai întoarce știind că bunica ta a rămas singură, am înnebunit cu totul! Sena mi-a dat numărul tău și m-am decis să te sun chiar dacă trebuia să înfrunt ceea ce credeam că vei face și anume..vei ramane în America.
- I-am spus bunicii de tine, de noi..
- Cum a reacționat?
- Oh..iubitule, îl privesc în ochii migdalați, mi-a spus că tu ești parte din mine, așa cum eu sunt din tine! Să trăim fără regrete, iar atunci când totul va rămâne în urmă să ne amintim de acest capitol ca fiind cel mai frumos din viața noastră!
- E înțeleaptă bunica ta! Ai cu cine semăna! îmi sărută vârful nasului, pomeții, apoi gura.

Din sărut nu ne mai oprim până nu îmi dă jos maieul și-mi sărută sânii plini. Degetele ne sunt înfipte în carnea celuilalt, ne împingem unul în altul, tragem, mușcăm, sărutăm până când orgasmul își face apariția la ambii și.. Doamne e atât de bine să-l simt din nou, să mă pierd iarăși în toată ființa lui!
- Ești superbă! Pielea ta lângă a mea e ceva superb! Așa vreau să fim toată viața! Ești parte din mine, iar când nu ești alături, pe jumate sunt mort!

Nu sunt cea mai sensibilă și nici nu vărs lacrimi ușor, dar ceea ce a spus simt și eu, iar când știu că timpul e limitat și că vom ajunge în acel moment, încep să plâng imaginamdu-mi restul vieții!

Din păcate aceste vremuri în care ne aflăm nu ne fac relația mai ușoară, dar cel mai mult o îngreunează starea lui civilă, apoi rasismul care e pretutindeni!

Ne îmbrăcăm, dar eu revin în brațele lui, acolo unde mă simt cel mai bine! În aceste brațe puternice nu mi-e frică de nimic, simt doar pace sufletească și multă iubire!

- Trebuie să-ți spun ceva! îmi șoptește mai mult fiind cu buzele îngropate în părul meu.

Motorul jeep-ul sună tare, iar el vorbește mult prea încet.

- Oprește! îmi ridic ochii către ai lui.

Trage lângă primul refugiu, suntem tot în junglă, iar priveliștea este una care-mi amintește de prima zi aici! Kilimanjaro se vede în toată splendoarea lui, exact ca acum.
Ayice se așează mai comod continuând să-mi sărute creștetul și să-mi mângâie spatele.

- I-am povestit totul lui Zawadi!

Mă ridic brusc și-l privesc serioasă, dar și îngrijorată.
- Ayice..
- Nu mai vreau să o mint! Nu merită!
Închid ochii și înghit în sec.
- Care a fost reacția ei?
- Niciuna!
- Adică?
- M-a privit zâmbitoare și a schimbat subiectul!
- Asta ce înseamnă? întreb șocată.
- Probabil că s-a gândit ea sau cine știe..habar n-am sincer! Dar cu timpul va avea o reacție!

Mereu am avut remușcări, dar acum sunt consternata! Oare ce e în mintea ei?

- Crezi că ți-ar face rău? Sau..mie?
- Nu, asta nu, dar va avea un cuvânt de spus la un moment dat! Nu e o femeie răzbunătoare sau răutăcioasa.
- Iubirea și trădarea ne schimba!
- Așa este, dar nu vreau să cred că e capabilă de ceva rău!

Stau lipită de pieptul lui, dar nu sunt prezenta în niciun fel, ci mă gândesc numai la faptul că el i-a spus adevărul soției lui și încerc să înțeleg de ce ar face asta! Oare credea că-i va da divorțul sau ce a fost în capul lui?!

- Iubire, am ajuns! aud vocea ca prin vis.
Deschid ochii ușor și mă uit pierdută.
- Iar am ațipit..
- Ca de obicei! râde de mine.
Dar sincer așa este, mereu când sunt la pieptul lui adorm liniștită.
- Ce e așa beznă pe aici?
- Ai uitat că e vineri?!
- Of..da! Pe unde au plecat?
- La mare!
- Trebuie să mă duci și pe mine!
- Când vrei tu, iubirea mea!

Mergem agale spre dormitorul nostru, Ayice îmi duce bagajul, dar foarte grijuliu mă cuprinde cu brațul liber de talie.

Îmi așez hainele pe umerașe și prin sertare, dar deja încep să mă îngrijorez pentru bunica. Nu mai are pe nimeni și eu am zburat în cealaltă parte a lumii pentru a fi fericită! Cât pot fi de egoistă?! Trebuia să rămân cu ea! Acum chiar nu mai are pe nimeni, doar am rugat-o pe vecina să mai vadă de ea, iar dacă ceva e în neregulă să sune la sediu firmei pentru a mă anunță!

- Unde ți-e mintea? mă cuprinde din spate într-o îmbrățișare puternică.
Eu închid ochii savurând plăcerea oferita printr-o simplă îmbrățișare.
- La bunica! Trebuie să-i trimit o telegrama sau să o sun, nu mai are rost să mă complic cu scrisorile acum! Vreau să știe că sunt bine, dar și eu am nevoie de asta!
- Mâine după micul dejun mergem unde vrei tu, dar acum vreau să te odihnești puțin, să te reobisnuiesti cu fusul orar! Se vede că ești extenuata, iar eu vreau să te țin în brațe! Mi-ai lipsit enorm și nu mai vreau să pierd nici măcar o secundă fără să te simt!