Kenya

18. Te iert pentru că te iubesc!

Stăm în liniște in acea poziție o bună perioada de timp, până când mă hotărăsc să-l ridic! Îi prind încet brațul trăgând ușor spre mine!
Își ridică privirea spre chipul meu studiindu-ma precaut, iar eu îmi asez picioarele de o parte și alta cât el e încă în genunchi, mă așez peste el și-l cuprind de după gât.
- Te iert pentru că te iubesc! îi spun lipită cu buzele de urechea lui, îi spun aceste cuvinte deoarece știu că are nevoie să le audă.
Îi simt stransoarea, iar imediat buzele pline pe gâtul meu sensibil.
- De azi înainte îți jur că nu mă voi mai enerva pe nimic! Jur! Te iubesc atât de mult! Sunt în stare de orice pentru a te avea o viață lângă mine!
- Orice gânduri ai referitoare la noi sau la alte lucruri ce te apasă, vreau să le discutam! Asta voi face și eu! Îți promit să nu mai cad așa pe gânduri și că mă voi descarca ori de câte ori simt nevoia, dar nu vreau să mai ai reacțiile astea..
- Îți promit! spune sărutându-mi buzele, dar eu scrancesc puțin din cauza durerii.
Se pare că m-a rănit destul de grav.
Gestul meu nu trece neobservat și-i simt iarăși buzele trecând pe fiecare centimetru rănit urmat de un "iarta-ma" după fiecare sărut presărat cu delicatețe pe pielea rănită! De aici nu mai rezistăm și dăm frâu liber pasiunii știute numai de noi!

***

- Cum ești, dragostea mea? mă strânge puțin de coapsă când suntem aproape de orașul spre care ne îndreptăm.
- Îndrăgostită până peste cap! Te iubesc! îl sărut repede, dar degetele mele rămân pe pielea lui frumoasă.
- Te înțeleg! râde cu subînțeles, sărutându-mi fruntea.

Ayice vorbește cu cei de la politie prima dată să mă lase să dau un telefon, așa face mereu, dar de obicei sună și el, ceea ce de data acesta nu face!

- Bunică..
- Scumpa mea! Cum ești?
- Sunt bine, ieri am ajuns și acum încerc să mă acomodez cu fusul orar! Ți-ai luat pastilele? Ai mâncat ceva? Ești bine?
- Scumpa, nu sunt un copilaș, sunt bine! Chiar dacă e grea pierderea știu că trebuie să îmi revin! Stai fără grijă! Îți voi trimite scrisori în care să-ți povestesc despre zilele mele, ceea ce vreau să faci și tu! Bine?
- Da, bunica! Te iubesc!
- Și eu, draga mea! Acum, spune-mi, băiatul acela, cum îl cheamă că am uitat, râde puțin încurcată, e acolo?
- Da, e cu mine! spun privindu-l pe Ayice mimând un pupic.
El înțelege și-i citesc pe buze un "te iubesc".
- Când ai ocazia as vrea să vă faceți o poză! Mi-aș dori să-l văd pe cel ce ti-a furat inima! Și neapărat să o pui în primul plic ce mi-l trimiți!
Avem un aparat foto polaroid ce-l folosim la muncă și imediat mă gândesc că aș putea face poze cu el pentru a-i îndeplini bunicii dorința.
- Cu prima ocazie! Bunico, orice ar fii ti-am zis cum mă poți gasi și vecinei la fel! Te iubesc și te pup cu dor!
- Și eu, scumpa mea prințesă!

Ayice îmi face semn să mergem, le mulțumim celor de la secție și ieșim zâmbind.
- Cum e bunica ta?
- Fericită că am sunat-o și că ne-am reîntâlnit! M-a întrebat de tine, dacă ești cu mine și mi-a cerut o poză cu tine! încep să râd lăsând un pupic pe obrazul lui.
- Oare noi de ce nu ne-am gândit la asta până acum?!
- Am fost prea ocupați..probabil!
- Vom face multe poze de azi înainte, bunica ta e un geniu!, rade cu pofta!Avem de la sit, chiar și amândoi lucrând, dar nu ți se vede chipul!  Ești superbă, Mel, și de azi vreau să-ți arată câte o poză să te poți vedea radiand de fericire! Atunci când facem o descoperire nouă, chipul ți se luminează așa cum..
- Așa cum o fac atunci când te văd pe tine! Iubirea mea, dragostea și sensul vieții! Datorita ție sunt așa! îi continui eu fraza.
- Te iubesc, Mel!

Pe drumul de întoarcere mă sâcâie ceva ce nu mai vreau să țin în mine.
- Ayice, iubirea mea, de ce nu ai sunat acasă?
E foarte atent la drum, doar corpul i-l simt cum i se încoarda, eu fiind ca de obicei în brațele lui.
- Chiar dacă Zawadi nu a avut nicio reacție, are nevoie de timp și eu la fel! Mi-aș fi dorit să vorbesc cu băieții, dar nu o pot ignora odată ce sun, așa că prefer să mai aștept!
- As fi curioasă ce părere are și ce gânduri are..
- Știu doar că nu e răzbunătoare..
- O femeie înșelată e capabilă de orice!
- Tu cum ai reacționa?
- Nu știu! Chiar nu m-am gândit..
- Crezi că s-ar razbuna?
- Dacă nu e genul, poate nu, dar cum ziceam, o femeie înșelată poate face orice, însă în același timp mă gândesc și că ea e altă cultură, altă religie și poate gândesc prea mult!
- Nu-mi place să vorbesc despre ea..cu tine..parcă te-aș răni, nu știu să-ți explic..
- Înțeleg, dar sincer, chiar nu o faci! Eu mă simt prost față de ea și chiar nu mă supăra în niciun fel când aduci vorba de ea sau chiar cand vorbești despre ea!
- Știu că totul pare greșit între noi, dar chiar ești acum toată lumea mea! Nu pot uita că am doi copii acasă, că Zawadi e soția mea, chiar dacă numai în acte de când te-am cunoscut!
- Poate nu va face nimic împotriva ta sau a mea..
- Nu știe cum te numești..
- Ayice, sunt doar eu și Sena, se poate afla ușor dacă merge la sediu să reclame, dar nu e vorba despre asta..îmi voi asuma și tu la fel! Nu putem face altceva!
- Așa e, dar pe tine te voi proteja oricum! Nu vreau să îți pierzi locul de muncă! Iubito..haide să nu mai gândim așa departe! Mai avem și azi o zi numai a noastră! Cum ne-o vom petrece?
- Vreau să faci dragoste cu mine, să mâncăm și să o luăm de la capăt până când adormim de la epuizare, iar când ne trezim..să o luăm de la capăt! îi spun senzual la ureche și-i văd pielea cum i se înfioară și îi aud geamatul gutural.

           ***Trei luni mai târziu***

- Am primit o telegramă de la sediu ce ne informează că șefii vor veni în inspecție! spune Ayice vizibil îngrijorat.
- Ca ce chestie? Niciodată nu au făcut-o! spune Jasira cu aceeași îngrijorare.

Eu mă uit la Ayice, apoi la Sena! Acesta din urmă îl fixează pe Arthur cu o privire crispată!

- Poate toate descoperirile și faptul că cei din trib sunt foarte deschiși să ne povestească despre origini i-a împins! de data acesta se aude Thomas.
- Aici poate ai dreptate! Niciodată nu s-a întâmplat asta! îl aprobă Jasira.
- Vom vedea atunci când vor ajunge! spune Ayice pe un tot ce indică incheierea acestei discuții.

Fiecare își vede de farfuria lui și până la finalul cinei absolut niciunul dintre noi nu mai deschide acest subiect!
Pe fiecare în parte ne frământă câte ceva! Suntem șase arheologi, trei femei și trei bărbați! Fiecare formează un cuplu, ceea ce până acum nu s-au mai întâlnit, dar numai de Thomas și Jasire se știe la sediu și asta datorită faptului că s-au căsătorit! Știu că atunci au fost informați că nu se acceptă cupluri căsătorite, deoarece acestea pot încetinii lucrările! Nu am înțeles nici atunci, dar nici acum!
Oare s-a aflat de noi? Poate soția lui Ayice a zis ceva sau poate Kol, acum, după atâta timp!

Cu aceste gânduri mă îndrept spre camera pe care o împart cu Ayice și mă așez pe marginea patului.

- Crezi că s-a aflat ceva de noi? îl fixez serioasă.
- Nu cred!
- Poate soția ta până la urmă s-a gândit că ar trebui să spună ceva..
- Iubita mea, au trecut multe luni, dacă voia, o făcea mai devreme și sincer, cred că nu mă înșel când spun că nu e răzbunătoare!
- Oare..Kol?!
- Prea mult timp..nu cred!
- Dar atunci, de ce să vină?
Se așează pe vine în fața mea și-mi cuprinde palmele intr-ale lui.
- Să fim optimiști!
- Nimeni nu e! Nu ai văzut cum în câteva secunde fiecare a căzut pe gânduri?
- Ce relație e acceptată din cele trei? Niciuna! Nici măcar când Thomas și Jasira s-au căsătorit nu sunt acceptați! Rasisim și nu numai! Părinții Senei și acum se luptă cu asta, nu? După atât timp!
-Da, așa e! Mâine trebuie să fac curățenie la tine în cameră, trebuie să vorbesc și cu Sena să facă în a lui Arthur! Nu trebuie să se afle de noi!
- Tu cu Sena rămâneți în camping și restul vom merge la sit! Nu știu când vor apărea și ai dreptate, totul trebuie să fie normal!

Eu și Sena ne apucăm să facem curățenie dis de dimineață în camerele ce erau a băieților înainte de a se muta cu noi și terminam fix când ajung cei patru de la sit sau cel puțin așa credeam până când
ieșim și vedem un alt Jeep din care coboară șefii noștri.
- Bună seara!
Eu și Sena ne privim intens, dar zâmbim imediat pentru a nu părea agitate, da, slabe șanse!
- Bună seara! Salutăm eu și Sena la unison.
- Melania și Sena! Ne privește șeful care mie mi se pare că vede prin mine.
- Da..
Abia salutăm și așteptăm nerăbdătoare să ne spună de ce au venit!
- Ce ați spune să ne faceți câte o cafea, apoi să așteptăm să vină colegii voștri.

Totul în jurul nostru și tot ce știam și ne așteptam de la viețile noastre s-a năruit într-o fracțiune de secundă!

Acea seară blestemată mi-a schimbat viața, dar nu numai pe a mea ci și pe a lui Ayice, a Senei și a lui Arthur. Cu toții am fost concediați și după ce ne-am adunat fiecare lucrurile, am foști duși separat la aeroport! Nu am apucat să discut cu Ayice..doar ne-am privit plini de regret și acela a fost rămas bun!

Nu am aflat niciodată de unde s-a aflat că avem relații în sit, dar nici nu mai are importanță, poate s-a răzbunat soția lui Ayice, am gândit, dar ea nu avea de unde să știe de Sena și Arthur, poate a fost Kol sau poate chiar noi ne-am dat de gol umblând prin public ca un cuplu normal, la fel ca prietenii noștri. Oamenii sunt răi, nu vor să vadă două naționalități diferite cum strică o rasă pură! Rasismul este pretutindeni și nu cred că se va sfârși vreodată acest "război"!