Kenya

19. Amintiri veșnice!

                *** După 5 ani ***

- Prințesă! Aud vocea bunicii.
- Da..
Spun pierdută în gânduri ca de fiecare dată.
- I-am pus la somn pe cei mici.
- Îți mulțumesc, bunico! Nu știu ce m-aș face fără tine.
Bunica îmi zâmbește tristă privind la poza dintre degetele mele.
- Astea sunt..amintiri veșnice! Prețuiește-le! Ai vorbit cu el? Mă întrebă precaută.
Nu a mai deschis subiectul niciodată până acum!
- Nu..
- Știu că nu am mai vorbit despre el, dar poate ar fii timpul să începi să te vindeci!
- În urmă cu patru ani i-am născut gemenii care îi seamănă perfect! Chiar crezi că mă pot vindeca?! Mai am și acesta vinovăție că i-am ascuns totul, dar nu am vrut să credeam că vreau să își părăsească familia..
- Nu ar fii crezut asta și nici acum nu e prea târziu! Nu a avut nici măcar o șansă să de-a de tine, dar tu poți! Știu că ai adresa lui..
- Nu..bunico, te rog..
Oftez și îmi așez masca perfectă pe față! Nu sufăr, nu plâng, nu mă gândesc la acel sit sau la el, asta cel puțin vreau să îi arăt bunicii, chiar dacă ea știe mai bine..
- Ți-am promis că nu mai întreb, dar..
- Știu..
Îmi zâmbește obosită și pleacă în camera ei, dar o strig înainte să ajungă prea departe de mine.
- Buni..te iubesc!
- Te iubesc, prințesă!
Mă gândesc cu stupoare la decizia care mi-a schimbat viața! Când am ajuns înapoi în America am aflat de sarcină și mi-am dat seama că din cauza suferinței cauzată de pierderea tatei și a bunicului, am uitat să mai iau contraceptivele, ceea ce a adus la sarcină!
O întrerupere nici nu exista în gândurile mele, așa că am decis să rup legătura cu toată lumea, inclusiv cu Sena, dar numai așa puteam să nu fiu tentată sau împinsă de la spate să îl anunț pe Aiyce ce rodul iubirii noastre!
Atunci am căutat o chirie în Boston! De ce acolo?! Pentru că e la o mie cinci sute de kilometri de Chicago și pentru că acolo era muzeul meu preferat unde am și aplicat pentru un job pe care l-am și obținut!
Din fericire Sena nu știa asta și nu mă putea găsi cu ușurință, însă știam că voi suferi enorm că voi fii singură!
Poate nu în totalitate, deoarece știam că urma să nasc copilul babatului pe care îl iubesc și o voi avea pe bunica, asta nu știam însă pentru cât timp!

           *** 20 de ani mai târziu***

- Mamă! Aud vocea gingașă a Ashei.
- Da, Asha?
E leită tatăl ei.
- Mă voi întâlni cu Karanja, nu vrei să vii?
- Nu azi..
- Mamă..
O privesc zâmbind într-una.
- Am înțeles..
Spune resemnată.

Asha și Karanja au crescut frumos, au studiat și acum au viețile lor!
Când am aflat că voi avea gemeni am fost în culmea fericirii și la un punct să îl anunț pe frumosul kenyan, însă am rezistat timp de 25 de ani acestei tentații, dar nu știu cum voi mai putea rezista de azi înainte! Trecutul îmi bate la ușă tot mai apăsat!

Am reușit să îmi cresc așa cum trebuie frumoșii și inteligenții copii, să le ofer tot, dar și să-i țin departe de drama vieții mele!
Nu a fost ușor, chiar deloc! Mereu mă împiedicam de răutățile oamenilor, dar am învățat să-i ignor, cel puțin să nu le arăt lor cât de tare mă doare când mă privesc cu reproș sau câteodată chiar își dau curs liber gândurilor, exprimând că am fost sedusă de un bărbat de culoare și așa am distrus gena lea perfectă de blondă cu ochii verzi!
De parcă asta este important!

Copiii mei știu cine e tatăl lor este, nu le-am ascuns nimic, nu m-au judecat, iar o dată cu maturizarea lor, chiar au înțeles totul, însă azi vor să pună la punct o excursie în Kenya! Inima mea nu a mai avut loc pentru altcineva, dar nici nu sunt pregătită să mă întorc acolo unde am fost cea mai fericită!
Chiar și după 25 de ani încă îi simt atingerea, respirația, chiar și parfumul pielii lui perfecte! Ochii migdalați mă privesc intens în fiecare seară..pot spune că mă protejează fiecare amintire cu el! Îl iubesc și așa îmi voi înceta viața! Cu inima apartinandu-i lui!

Viața a fost plină alături de copiii mei perfecți, însă nu am vrut să mai aud de un alt bărbat, dar nici nu am vrut să-i distrug viața lui Ayice, așa că, mi-am trădat sufletul și l-am lăsat să se mintă în fiecare seară cu câte o amintire timp de mult prea mult timp!

- Asha..
- Da, mamă!
Se întoarce din drumul ei privindu-ma trist.
- Vin!
- Mă bucur..hai! Îmi întinde mâna.
-Nu..vin în Kenya!
Fața fiicei mele este una plină de fericire! Zâmbetul ei îi acaparează toată fața! Mă îmbrățișează puternic, este destul de înaltă, seamănă cu tatăl ei, chiar dacă statura lui a fost moștenită în întregime de către fiul nostru.
- Mamă, mami mea frumoasă, îmi mângâie părul și eu fac același lucru cu buclele ei perfecte, mi-ai luminat ziua și nu numai! Mă bucur că în sfârșit te-ai decis să înfrunți totul!
- Da, superba mea fetiță! A venit într-un final timpul! Poate am așteptat totuși prea mult..
- Niciodată nu e prea târziu!
- Are 62 de ani.. dacă..
- Nu..nici nu te gândi la așa ceva!
Mă strânge și mai puternic sprijinindu-se cu bărbia pe creștetul meu. Acesta era obiceiul meu când mulatrii mei perfecți erau micuți, dar acum m-au întrecut cu mult și s-au inversat rolurile!

           *** După o săptămână ***

Stau în fața ușii cu mâinile tremurânde pe lângă corp cu o foaie de hârtie mult prea veche în mână și nu îndrăznesc să bat.
Dacă nu mai locuiește aici?!
Dacă îmi va deschide Zawadi?!
Scutur din cap și-mi fac curaj bătând la ușa care știu că o dată ce se va deschide îmi va da viața peste cap indiferent ce voi găsi acolo!