Kenya

14. Bună dimineața, dragoste!

După cearta cu Kol, acesta și-a cerut plecarea pe motive că are probleme de sănătate și de atunci nu mai știm nimic de el. După cinci luni Mina și Alisa au plecat deoarece exploatam în forță rămășițele umane și nu mai era nevoie de ele!
Avem realizări mari, am făcut noi descoperiri și suntem lăudați, suntem mândri de noi înșine, mai ales că prin aceste descoperiri simțim răsplată pentru munca noastră!

Am rămas doar câțiva, dar suntem ca o familie. Jarisa și Thomas au oficializat relația în urmă cu trei săptămâni la o mică biserica, Sena și Arthur sunt pe zi ce trece tot mai fericiți, își fac planuri de nuntă pe când se vor întoarce în America, iar eu și Ayice trăim fiecare zi ca și când ar fii ultima! Nu ne mai ascundem de nimeni, locuim împreună, remuscarile față de familia lui sunt încă prezente, dar aleg să nu bag în seamă și el la fel! De fiecare dată când are ocazia vorbește cu familia lui la telefon, exact ca și mine, dar în ultima perioadă puțin mai des deoarece bunicul meu nu se simte deloc bine!

- Bună dimineața, inimioara! mă sărută bărbatul de care m-am îndrăgostit în urmă cu un an.
- Bună dimineața, dragoste! Ești așa frumos! îi spun asta aproape în fiecare dimineață, după care ne iubim ca doi nebuni.

Cam în acest ritm s-a scurs acest an minunat, cel mai superb din viața mea și știu că următorul va fii la fel, iar când voi pleca el și toate clipele vor rămâne o amintire până când ne vom revedea! Ne-am propus să cerem o destinație comuna atunci când se va putea, să mai profităm de timp, iar cât nu ne vom vedeam să ținem legătura prin intermediul scrisorilor! Poate nu e bine sau poate nici nu o vom face, dar povestim toate aceste lucruri doar ca să ne alinam sufletul și să știm că vom lua ceva măsuri în caz că ne e dor, că ne vom simți lipsa!

- Azi vom merge să suni acasă să vezi de sănătatea bunicului tău. Ce părere ai?
- Da, iubitule, așa vom face, îmi frec nasul de al lui apoi îi sărut scurt buzele pline și frumos conturate, dar nu chiar acum nu? îi zâmbesc cu subînțeles.
- Îmi place atât de mult când îmi spui așa! mă sărută pasional și ne pierdem în lumea noastră.

În fiecare weekend mergem pe undeva numai noi doi, la fel ca ceilalți! Avem nevoie de clipele noastre, de modul nostru de recreere! Astăzi vom merge sa sunăm fiecare acasă, apoi facem o plimbare pe la un trib ce are legătură cu descoperirile noastre! Am mai fost acolo și ne-am pierdut aproape o zi ascultând povestea tribului, dar și ei au fost curioși să știe cum au ajuns acele rămășițe acolo și ce legătură au cu istoria și cultura lor!

Am aflat de la tata că bunicul e mult mai bine, la fel și el, dar în același timp mi-a stricat ziua când mi-a amintit iarăși de mama, care, tot insistă să vorbească cu mine!
- Nu înțeleg ce tot vrea?! mă răstesc, dar imediat îmi pare rau, deoarece el nu are nicio vină.
- Scumpa mea, e mama ta!
- Nu vreau nimic de-a face cu ea..spune-i să-mi dea pace! O să vorbim când ajung în țară! las vocea mai moale.
- Mai e un an!
- Exact! de data asta spun ferm. Te iubesc, tată!
- Te iubesc! Ai mare grijă de tine!
Oftez după ce închid și îmi așez capul pe spatele lui Ayice. Acesta vorbește la telefon, dar știu că nu-l deranjează și îi simt degetele cum mă cuprind de mână, însă când îmi dau seama că lumea ne privește ciudat, îmi iau capul de pe el și ies din secția de politie.

- Ce s-a întâmplat? mă întreabă îngrijorat când iese și el.
- Ne priveau ciudat..
- Nu la asta mă refeream! Cu tatăl tău s-a întâmplat ceva..ce e?
- Iar mi-a zis că vrea mama să vorbească cu mine!
- Sun-o!
- Nu! Vreau să mergem! Vreau să mă îmbrățișezi și vreau să-ți simt buzele! îi spun încet, dar zâmbind.
- Așa voi face, iubito! Haide să mergem! îmi respectă decizia și mă i-a cu frumosul pentru a mă detensiona.

Ne urcăm în jeep și plecăm spre cuibul nostru intim.

Pe drum nu mai vorbim absolut nimic! Eu sunt nervoasă că mama tot insistă, dar și cu el e ceva în neregulă, așa că-i ofer spațiul de care are nevoie! Am învățat că Ayice nu e foarte vorbăreț si îi place să fie lasat in pace cand e asa, mai ales când îl frământă ceva, iar acum nu e deloc în apele lui! Vine singur atunci când considera el și îmi împărtășește totul!

Suntem primii ajunși și ne ducem direct în camera noastră!

- Fac eu prima duș! Îl anunț când deja îmi trag maieul peste cap.
Vine în spatele meu și-mi cuprinde sânii!
- Ști că sunt preferații mei?! mi-i cântărește cu mâinile, iar eu chicotesc.
- Mi-am cam dat seama! De fiecare dată intrazi cam mult pe acolo! Nu mă plâng, chiar îmi place! E zonă..sensibilă! râd lăsând capul pe pieptul lui.
- Mhh..stiu, iubito, știu!
Mă ridică în brațe și se îndreaptă spre duș acolo unde ne iubim și ne împărtășim dragostea!

Mă înfășoară într-un prosop mare și colorat, iar în jurul taliei lui pune un prosop asemănător și mă duce în pat ca pe o mireasă! Se așează ușor pe marginea patului cu tot cu mine, eu mă fac comodă în brațele lui incolacindu-mi picioarele pe după el.
Îmi frec nasul de al lui în încercarea de a-i calma respirația accelerată, dar nu reușesc, ci Ayice devine și mai agitat incordandu-si corpul, ceea ce mă face să nu mai rezist.

- Ce s-a întâmplat, iubitule?

Oftează înfrânt lăsând capul aplecat și ochii închiși.
Deja începe să mă alarmeze și pe mine!
- Ce e? Te rog, mă speri..
Își ridică privirea spre a mea, mă cuprinde cu palmele de față și mă studiază îngrijorat.
- Zawadi..s-a îmbolnăvit destul de grav și.. cel mare nu are cum avea grijă de cel mic..trebuie să merg acasă..
Îi zâmbesc înțelegătoare și-l sărut cast, chiar dacă simt că mor pe dinăuntru.
- Oh..Ayice, nu trebuie să te îngrijorezi, poate nu e așa grav! Vei merge cu ea la medic și vei vedea că e ceva de moment! îl încurajez deși nu știu ce poate fii, iar medicina din aceasta țară nu e deloc avansată.
- I s-a făcut rău în urmă cu o săptămână și a fost internată două zile! A trimis telegrama, dar se pare că nu a ajuns!
- Ce au făcut copiii?
- Yaro, cel mare a stat cu Daren cele două zile! Nu au pe nimeni acolo, se au doar unul pe celalalt, iar eu trebuie ma duc la ei până ce Zawadi va mai sta internată câteva zile pentru mai multe examinări.
- Ce simptome are?
- În primul rand a avut febra foarte mare, apoi vărsături și dureri de stomac și cap destul de insuportabile.
- Poate e ceva virus..o..bacterie! spun destul de îngrijorată deoarece știu că aici dacă contactezi ceva bacterie, scapi destul de greu.

Ayice e chiar îngrijorat și el, chiar dacă nu este iubire între ei, îi vrea binele, e soția lui, mama copiilor lui, iar dacă ea ar păți ceva, toată viața lui s-ar da peste cap și a copiilor la fel!

***

De două săptămâni a plecat Ayice și mi-e dor de el, dar sunt și îngrijorată deoarece nu știu nimic de el și nici nu am cum să aflu. Chiar dacă am discutat că vom vorbi în momentul în care eu mă voi întoarce în America, nu am făcut niciodată schimb de adresă!

În fiecare seară stau singură cu gândurile mele, iar ziua încerc să mă afund în muncă pentru a putea uita de golul din sufletul meu. Cele două cupluri nu prea mă ajută când îi observ fericiți, chiar dacă încearcă să nu-și prea demonstreze iubirea în fața mea, nu le prea iese, dar nici nu le pot cere așa ceva!

Acum aud desteptatorul cum sună, dar eu sunt trează demult! Îl opresc și încep să mă mișc exact ca un robot făcând totul mecanic.

- Bună dimineața! îmi salut prietenii și colegii când intru în sala de mese.
- Bună dimineața! mă saluta în cor.
- Mel, acum am primit o telegrama..îți este adresată! spune Sena îngrijorată.

Deja mă gândesc la ce e mai rău, la soția lui Ayice că a pierdut lupta cu boala despre care nu știu nimic. O iau repede și citesc și recitesc rămânând fără suflare, îmi simt doar corpul tremurând și fără vlagă. Cad în genunchi plângând și urlând de durere, iar când Sena ridică bucata de hârtie are aceeași reacție.