Kenya

13. Totul va fii bine!

Ne apropiam de cascada de care mi-a spus că e una din cele mai spectaculoase văzute vreodată de el și într-adevăr are dreptate.
- Waww! rămân cu gura căscată când ajung aproape de spectacolul oferit de apa curgătoare.
E o formațiune de cascade care par supraetajate noi fiind în partea de sus.
- Lăsăm mașina aici, noi vom sta acolo! arată partea de jos care abia se zărește de copaci.
Ia un coșuleț cu fructe și unul cu provizii de mâncare și apa, care le-am luat de pe drum dintr-un orășel.
- Nu e periculos? Suntem în inima junglei? Mie mi-e frică de șerpi! spun cu o față crispata.
Ayice râde de mine, dar se lipește de mine.
- Și tu acum spui că ți-e frică?! Ești pe teritoriul lor!
- Aaaa..urlu și încerc să mă catar pe el.
- Ține tu ăsta cu fructe, e mai ușor! Vreau să te țin aproape de mine! râde cât zice aceste cuvinte cu o poftă nevăzută până acum.

Asta și face, îmi pune coșul în brațe și pe mine mă cară ca pe o mireasă!
Îmi așez obrazul pe gâtul lui unde las și un sărut care-i înfioară toată pielea!
- Nu sunt grea?
- Bbaa daaa! râde iarăși de mine. Ești exagerat de grea, la cât ești de înaltă și de grasă și eu mic și pricăjit clar mi-e greu să te car! râde în continuu.
Îmi place cum dispoziția i s-a schimbat și e jucăuș.
- Bine, mai, piticule! Mai avea mult? Mi-e foame! mă plâng eu.
- Alte reclamații mai aveți, domnișoara arheolog?
- Dar cine s-a plâns?
- Gurita asta frumoasă a ta comentează într-una..ba că sunt șerpi, ba că ești grea..acum ți-e foame! Altceva??

Chiar e fericit, râde într-una și e glumeț! Nu l-am văzut niciodată așa și se pare că atunci când e liber și într-o companie preferată de el se schimbă total.

- Și ce ai de gând să faci ca s-o închizi?
- Prima dată mai aștept reclamații, dacă mai sunt, dacă nu..voi vedea! îmi mușcă vârful urechii.

Ajungem în gura apei, mă pune jos unde așează și o pătură și două prosoape din ghiozdan, iar coșurile lângă.
- Crezi că nu vin șerpii aici? pun mâinile în șold când îl întreb.
- Nu vin, nu e vegetație aici, nu vezi?! Te apar eu dacă se apropie vreunul, dar cel mai bine ar fii să te dezbraci și să mergem mai aproape de cascadă! mă prinde de fese și le strânge puțin.
- Nu crezi..
- Nu mai cred nimic! Haide! râde cu gura până la urechi.

Îmi prinde de maieu și-l trage peste cap lăsând la vedere sânii plini care-i plac foarte mult! De fiecare dată când mi-i admiră sau se joacă cu ei îmi amintește cât de mult îi plac, exact ca și acum, mă ridică în brațe imediat cum am rămas amândoi goi și-mi sărută sânii pe rând cât se deplasează cu mine spre apă. Tresar la contactul cu apa rece, dar imediat mă obișnuiesc cu ea!
- E superb, de-a dreptul un spectacol al naturii, exact cum e toată țara asta! Mi-aș dori să pot exploata totul, mai ales alături de tine! îi spun prinzându-i buzele între dinții mei.
- Mi-aș dori un an în care să te pot plimba, să-ți arat frumusețea acestei țări! Chiar e superbă!
- Ai călătorit mult?
- Am văzut tot ce e de văzut, am cunoscut triburi, am exploatat frumusețea, dar și sărăcia! Din păcate nu totul e roz..
Îl mângâi pe obraji, apoi buzele de care mi-e dor de fiecare dată când nu le sărut.

- Ayice..ai devenit cel mai bun prieten al meu, iubitul meu, omul cel mai important din viața mea! Poate n-am dreptul să te perturb chiar atât de tare, dar simțeam nevoia să mă exteriorizez!
- Te iubesc, iubito, crede-mă!

Facem dragoste așa cum n-am mai făcut, ne alinam sufletul așa cum simțim fiecare și știm că acesta va fii unul din momentele ce le vom rememora la nesfârșit atunci când vom fii la mii de kilometrii distanță!

Petrecem o zi minunată, veselă și cu bună dispoziție! Facem dragoste în apa, pe pătură, în jeep, ne destindem de tot! Suntem numai noi și nimeni altcineva, însă spre seară știm că vom pleca spre realitatea de care ne temem, neștiind ce va face Kol, chiar dacă l-am amenințat, știe și el că n-am dovezi, ceea ce poate însemna că ne poate distruge, dar am un gram de speranță că se va da în lături și ne va da pace făcând ceea ce am făcut eu cu ani în urmă..am încheiat un subiect dureros ce nu aducea nimic bun!

- Ce crezi că vom găsi? îl întreb îngrijorată.
- Nu te mai frământa, totul va fii bine! îmi zâmbește frumos luandu-ma de mână.

Știu că va lua toată vina asupra lui dacă se va afla, ceea ce nu sunt de acord! Mai avem puțin până ajungem în campus, se văd luminile aprinse chiar daca e trecut de zece seara și deja inima mi-o ia la galop, iar eu încep să dau frenetic din picior. Simt mâna lui Ayice cum îmi calmează ticul nervos și-mi spune din nou că totul va fii bine!

După ce parchează ne îndreptăm spre sala de mese de unde auzim voci ce râd și vorbesc destul de tare.
- Bună seara! salutam când intram.
- Ooo..mult ați stat! Am crezut că v-au prins leii! râde Sena vizibil amețita.
Pe noi ne bufnește râsul și continuăm să glumim până într-un final când o trag de mână puțin mai departe de grup.

- Unde e Kol?
- La dracu să-l ducă! S-a luat la bătaie cu Arthur!
- De ce? mă incrunct eu, dar mă și șochez de gestul lui.
- A venit la mine nervos să-mi ceară socoteală despre relația ta cu Ayice și m-a bruscat. Când am țipat Arthur a ieșit din baie și a sărit pe el. S-au bătut destul de rău! Acum e la infirmeria din celalalt sat!
- Și Arthur? Cum e?
- El e în cameră, s-a dus să-mi aducă o pătură! E bine! Nu vezi că bem?! urlă fericită ridicând brațele în sus.
- Nu știu cum îți arde de băut..
- Mel, stai liniștită, Kol nu va face nimic! Când a aflat că toți știm i-a căzut fața! Cred că atunci s-a enervat mai tare și m-a strâns ca un nebun!
- Dar cum vom mai putea muncii împreună?
- El vrea să plece! Când l-a dus Jasira la dispensar a întrebat-o dacă îl roagă pe unul din șoferi să-l ducă în capitală la sediu!
- Of! Dar eu nu vreau să-i distrug cariera!
- El vrea să plece, nu-l obliga nimeni! se rostește nervoasă.
- Ar trebui să discut cu el!
- Mel, lasă-l! S-a îndrăgostit de tine și acum e rănit! Lasă-l să facă ce naiba vrea și tu trăiește viața exact cum ai chef! Nu e cazul să dai explicații nimănui, cu atât mai puțin lui!
- Sena, chiar crezi că mă simt bine știind că din cauza mea un arheolog ce e bun în ceea ce face nu mai poate profesa din cauza mea?
- E din cauza lui, tu n-ai nicio vină! Și cât despre muncă, o poate face oriunde, nu e obligatoriu să o facă aici!
- Prietena ta are dreptate! aud vocea lui Ayice.
Mă întorc spre el lăsându-mă cu fruntea pe pieptul lui.
- Iubito, el a decis! Nu te mai frământa, nici el nu o face pentru tine! Nimeni până la urmă nu o face! Ție trebui să-ți pese de tine! îmi ridică fața spre el.