Kenya

20. Viața mea!

Ușa se deschide parcă cu încetinitorul și în fața mea apare frumosul kenyan peste care parcă nu au trecut 25 de ani.
Ochii superbi migdalați de măresc tot mai tare, gura îi e întredeschisă și corpul îi tremură! Respiră sacadat până când clipește o dată lăsând lacrimile să-i atingă obrajii.
Eu stau în fața lui nemișcată ținându-mi respirația și plângând în liniște.
Într-o fracțiune de secundă mă simt îmbrățișată și ridicată!
Toți acei ani în care nu l-am văzut au dispărut și mă simt ca la 28 de ani, în sit, împreună cu unicul bărbat pe care inima l-a iubit!
Își freacă nasul de al meu și mă sărută pe vârful acestuia.
Îl cuprind cât pot de strâns cu picioarele încrucișate pe după mijlocul lui, brațele îl trag spre mine și plâng de dată asta în hohote!
Se așează pe gresia rece cu tot cu mine și habar nu am cât stăm așa! Cât timp ne plângem dorul ce ni l-am dus unul altuia!
- Mele, frumoasa mea, dragostea mea, iubirea mea..
Vocea lui groasă și calmă mă aduce în prezent!
- Iubirea mea..
Îi sporesc și-l sărut fără să mă mai gândesc la nimic! Limba lui dulce îmi alintă și-mi repara sufletul rănit! Cu fiecare atingere mă simt din nou întreagă și mă blestem în gând că am așteptat atâta!
- Viața mea! Acum sunt integ! Te iubesc, mereu te-am iubit! De ce, Mel?! De ce ai dispărut așa?!
Nu mă judecă, nu mă ia la rost, dar vrea să știe de ce am acționat atât de drastic!
Dar oare va mai fii la fel de calm când va afla de gemenii noștri?!
Trag aer în piept, îi cuprind obrajii cu palmele și-i mângâi chipul superb!
- Ești la fel! Neschimbat! Ești perfect! Te iubesc!
- Ohh..Mele a mea..frumoasa mea! Am îmbătrânit o mie de ani de când nu mai știu nimic de tine! Am încercat să dau de tine prin toate mijloacele posibile, dar..efectiv ai dispărut!
Nu mă mai întreabă de ce, deoarece știe că îi voi spune totul!
Trag aer în piept și mai puternic, expir și îl privesc pierdută încercând să găsesc cuvintele..
- Când am ajuns în America, la nici două zile, am aflat că.. că..fac o pauză, îmi las privirea în jos, dar imediat îl privesc în acei ochi migdalați! Eram însărcinată..
Ayice mă fixează din nou fără să mai spună sau fără să mai zică ceva!
- Nu voiam să fiu în preajma nimănui, continui să vorbesc chiar dacă Ayice este cu aceeași privire fixa, mai ales a Senei, care sunt sigură că ar fii încercat să mă convingă să îți spun, însă nu am vrut să ai povara asta pe umerii tăi, nu am vrut să îți lași familia pentru mine..
- Oricum am lăsat-o!
Îmi spune calm și eu încerc să îl citesc.
- Ce?!
- Da, Mele, nu am mai putut continua cu Zawadi, nici ea oricum! După ce am fost concediați și eu am ajuns din nou..aici, Zawadi a zis că ar prefera să divorțeze, dar să păstrăm o legătură matură și sănătoasă pentru copiii noștri! Așa am și făcut, chiar dacă nu pentru mult timp! S-a dus la numai doi ani după și eu mi-am crescut fiul cel mic de unul singur, cel mare era deja la facultatea! Mereu mă gândeam că ar fii fost atât de frumoas să-l creștem împreună..iar acum că îmi spui că mi-ai mai dăruit un copil, un rod al nostru..
Pare nervos acum, dar oricum îl întrerup și îi voi spune totul, iar apoi el va decide soarta noastră!
- Doi..
Mărește ochii și nu mai spune nimic.
- Gemeni! O fată și eu băiat!
Mă trage iarăși în brațele lui și șoptește ceva ce nu înțeleg, știind că e în swahili.
- Nakupenda! Te iubesc!
Îmi lipsesc fruntea de a lui și-mi frec vârful nasului de frumosul meu kenyan care știu că de acum vom fii mereu împreună!
- Te iubesc, mulatrul meu dulce și frumos!
- Zi-mi de ei..
- Sunt copia ta fidelă, mai puțin acești ochi ai tăi superbi nu i-au moștenit, spun tristă, fetița ta, care acum are 25 de ani are părul cârlionțat, cred că pe tine te moștenește, încep să râd de capul lui chel, niciodată nu am știut ce par are sau a avut, are ochii mei, pistruii mei, buzele tale pline și perfecte, iar băiatul nostru, oh Doamne, este un prinț care ți-a moștenit statura,buzele și farmecul! Au o piele frumoasa și strălucitoare!
Îi văd ochii lucid.
- Ai poze?!
- Sunt cu mine..
- Aici?! Adică.. în Kenya?!
Mă întreabă entuziasmată și parcă mai fericit ca niciodată!
- Da..aici! Ei sunt cei care și-au dorit să cunoască originile și într-un final am decis că e momentul să afli și tu totul, asta dacă voiai să mai ști de mine..
- Mereu! Mel, de acum nu mai vreau să fiu fără tine.. niciodată nu mai vreau să sufăr cât am suferit în absența ta!
- Asta înseamnă că..mă ierți?!
- Nu am ce să iert, doar am regrete că am pierdut atâția ani.. nimic mai mult, însă mă bucur că nu am murit șipot să mai trăiască alaturi de tine și copiii mei!
- Băieții tăi cum sunt?!
- Ooo..bine..sunt bunic de trei fetițe și 4 băieți! Spune mândru.
- Ooohhooo..dar au fost harnici nu glumă!
- Da! Cel mare e în Germania, iar cel mare e în Australia, din păcate nu ii văd, dar ținem legătura mereu! Am fost mai mult singur..
Asta mă întristează și mai tare.
- Dacă o ascultam pe bunica în urmă cu 20 de ani..puteam fii fericiți și puteam avea o viață plină de împliniri și nu de suferințe!
- Nu mai contează ce a fost, ci ceea ce va fii! Mel, vreau să-mi cunoscut copiii!
- Da, iubirea sufletului meu!
Mă ridic și îi întind mâna să mă urmeze știind că gemenii mă așteptam la o cafeneaua de lângă.
- Acolo! Arăt spre cei doi care nu ne-au observat încă.
Ayice profită de asta oprindu-se. Își trage parcă sufletul și mă privește insistent.
Mă cuprinde de după umeri, mă sărută pe creștet și mai încrezător ca niciodată se îndreaptă spre copiii noștri.
Asha își întoarce privirea și rămâne mască atrăgând atenția fratelui ei! Ne privesc fericiți, se ridică și așteaptă să ajungem lângă ei.
Toți trei se privesc, dar nu zic nimic!
Lui Ayice îi apar lacrimi, la fel ca Ashei, însă Karanja zâmbește fericit și împlinit.
- Asha și Karanja!
Ayice mă fixează acum pe mine, dar imediat își întoarce privirea la ei!
- "Aisha", viață în swahili, speranță.. dorință!
Îl aud pe Ayice explicând încântat semnificația numelui și pe fetița noastră scumpă o privesc cum se luminează.
- Karanja..putere, forță, conducător..
- Aici ai dreptate..sunt conducătorul echipei de baschet din Boston!
Spune cam îngâmfat Anj, cum îi spun de când era micuț! Mereu va rămâne băiețelul meu micuț și drăgălaș, chiar dacă are 1,98!
- Ăsta e băiatul nostru! Spune mândru Ayice.
- Te pot.. îmbrățișa?! Întreabă puțin reținută Asha, dar plină de speranță.
Ayice nu răspunde și merge spre ei cuprinzându-i în brațe începând să plângă ca un copil mic!
Simt privirile tuturor ațintite pe noi, dar nu-mi mai pasă de părerile nimănui de prea mult timp!

                 ~~~. . .Sfarsit. . .~~~