Prințesa fugara-focul-

46

Amari

M-am uitat la Hesia și am făcut semn spre scaune. „Bei?" am întrebat în timp ce ea s-a așezat pe canapea.

„Sigur", mi-a răspuns ea.

În timp ce ținem două pahare în mână, am luat în cealaltă mână sticla de sticlă verde în formă de o băutură asemănătoare lichiorului.

Am așezat paharele pe măsuța de cafea și m-am așezat pe scaunul de vizavi. În timp ce turnam băuturile în pahar, eram conștient că fiecare mișcare a mea era controlată. Cred că îi era frică să nu o otrăvesc. A fost de fapt o idee bună.

M-am uitat în ochii ei în timp ce  i am pus paharul în fata.

„Uite, prințesă", am spus.

Hesia luă paharul în mână fără să-și rupă atitudinea nobilă. Și-a ținut spatele drept și a continuat  sa se uite de sus la mine.

După ce a luat o înghițitură din băutură, a început să vorbească. "Numele tău este Amari. Este un alt nume diferit nu i așa?" a spus ea.

Am zâmbit în timp ce am luat o înghițitură din băutură.

„De fapt, este destul de comun de unde vin", am spus. M-am tot uitat la paharul meu și nu am făcut contact vizual cu Hesia.

„De unde ești?" a întrebat Hesia.

„De undeva foarte departe." am spus în timp am început sa ma uit în  ochii lui Hesia.

„Ai avut un iubit din  locul de unde ai venit?" a întrebat ea, așezându-și paharul aspru pe masă.

„De ce te preocupă asta?" am întrebat. Mai aveam paharul în mână, dar nu băusem mai mult de o înghițitură.

— Doar răspunsuri, spuse ea, aplecându-se în față și crezând ca mă  intimidează.

„Răspunsuri răspunsuri răspunsuri", am repetat de trei ori.

„Prințesă, nu ai venit singură aici, nu?" am întrebat în timp ce îmi așezam paharul pe măsuța de cafea.

Se frământă puțin pe scaunul ei." La usa este domnisora mea de onoare Melina și paznici. De ce plănuiești sa mă rănești ?" întreba ea sarcastica. 

"Oh..cum sa fac asta. Nu plănuiesc lucruri nebunești precum sa te prind într-un bloc de gheata și sa scot ilegal informații din creierul tău. Fiii sigur? Am spus.

Când Hesia era cât pe ce să sară în picioare, am țintuit-o pe scaun cu o mișcare a mâinii.

— Stai jos, prințesă. Încă nu m am prezentat, am spus.

Nu m-am putut abține de râsul când a spus: „Pot să adun pe toți aici cu strigătul meu".

„Te rog, încearcă, prințesă", am spus pe un ton calm.

Și-a mijit ochii la mine și a deschis gura să țipe cât a putut de tare.

Când i am închis  gura mișcând indexul și degetul mare de la mâna dreaptă, am văzut aspectul de frică pe care visam să o văd.

„Prințesă, am crezut că ai spus că vei țipa ultima." am spus, strângându-mi buzele.

— Ce nu am auzit. în timp ce îmi apropii puțin urechea de Hesia. „Nu te aud, te rog să strigi puțin." am spus.

Nu se auzea niciun sunet, desigur. Trebuie să recunosc că mi-a plăcut enorm această situație.

M-am tras puțin înapoi când am simțit răceala radiind din corpul ei.