My New Highschool Life

Capitolul 9

"Soarele luminează ziua, luna comandă noaptea...

Casa întreagă este în flăcări. Numele tău - un blestem, o mormă.".

Set.

9. Liniștea dinaintea furtunii

~Shiva Cantemir ~

Spre surprinderea mea, nu mă dor ovarele. Pastila pe care Damon mi-a dat-o și-a făcut efectul, dar nu mă asteptam ca e pe o periada așa de mare.
Încă ma întreb de unde o are. Dar cel mai stânjenitor este faptul că știa despre menstruația mea, pentru că altfel nu ar fi știut ce pastile să-mi dea.

Probabil Christa a fost cea care i-a spus.
Îmi aduc aminte că era la ușă și vorbea cu cineva, înainte să apară tipul ăla. Poate chiar el era cel cu care vorbea Christa.
L-a pomenit și pe Chase, și dacă nu mă înșel, el este unul din tipii ăia populari din liceu. Deci, în concluzie tipul ăla de la ușă era unul dintre ei.

- Hmm. Ah!

Gândurile mele sunt întrerupte pentru că, ce să vezi, m-am izbit de cineva. Din nou.

- Tu chiar ai o problema serioasă.

- Da, dintre toți oamenii fix de tine m-am izbit, Sasha. Chiar cred că e o problemă.

Deja mi-a stricat feng-shuiu' tipa asta.

- De unde ți-ai luat replicile astea? Din România?

Spune, iar fata de lângă ea începe să râdă.

Dacă stau să mă uit mai bine, e tipa aia blondă cu breton de la noi din clasă. Cum o chema? Beth, parcă. Era prescurtare de la Beatrice? Nu. Mi-am amintit. Era de la Berta.

- Da, aparent am rămas autentică, nu ca tine, râzgâiato.

Cu pași mari mă îndrept spre clasă. Nu voiam să o las pe aceasta să-mi strice ziua.

Întru și observ că lipsește Christa.
O apelez ca să văd dacă e în regula, dar nu-mi răspunde. După al doilea apel nu mai insist, plus că profesoara a întrat deja în clasă. Aveam ora de matematică.
Aceasta face prezența iar apoi închide catalogul și se uită batjocoritor la mine. Deja nu mă mai miră nimic în liceul ăsta. Totuși, sper să fie primul și ultimul profesor de acest gen, de altfel, nu o să mă mai încred în sfaturile lui Adam.

- Tu trebuie să fi românca nouă.

După tonul ei, deja mi-am dat seama că nu mă place, ceea ce nu mă interesa. Dar deja auzeam o urmă de botjocor, așa că am decis să nu mă las mai prejos. Prin urmare, nu o să-i arăt latura mea bună azi.

- Mai sunt și alte românce pe aici?

- Ești pusă pe glume azi, nu ți se pare?

- Asta credeți dumneavoastră. Dar vă asigur că e doar în capul vostru.

Deja colegii mei dragi începeau să râdă tare și răspicat. În mod normal, asta ar fii enervant dar acum, chiar mă încuraja.
Profesoara deja enervată, era roșie până la urechi și puteam să vad cum scoate fum pe nas.

- Bun, domnișoară! Facem recapitulare.
Să vedem dacă liceul tău românesc te-a învățat ceva. La tablă!

Dacă acum un minut atmosfera colegilor mă încuraja, acum doar mă enervează.

Urăsc atunci când cineva îmi spune ce să fac, dar pe lângă asta, mă enervează mai mult când cineva mă subestimează. Îmi place să am succes în orice aproape, a devenit o obișnuință și nu o să mint, am făcut și greșeli, dar am învățat din ele, sper ca tot ce am învățat să fie în folosul meu de această dată. Vrea să vadă ce am învățat. O să-i arăt eu ce am învățat.