My New Highschool Life

20. Bine n-ai venit, Shiva

~ Damon ~

Îl caut din priviri dar nu reușesc sa-l găsesc pe mormoloc. Urma sa clarific ce s-a întâmplat în seara aceea.

Ajung în fața clasei 12C și îl caut din priviri dar încă nu-l găsesc. Unde este măi? Zici ca lucrează la CIA.

- Samantha!

O văd pe fata cu care ma știu de ceva vreme cum trece pe alături.

- Oh, Damon! Buna dimineața.

- 'Neața! Unde e Samuel?

- Sam? Încă nu a venit, dar o sa vina sigur ca am vorbit cu Shiva și azi vine la școală asa ca vine automat și el pentru a termina proiectul.

- Shiva? Cu Sam? Ce proiect?

- Pai avem un proiect de făcut și Shiva ne ajuta pe amandoi.

- Bine de știut. Mersi.

Îi ating umărul prietenește și plec.

~Shiva~

Întru pe holurile liceului, ochii aproape mi se închid și totul se vede blurat. Aseară nu am putut sa dorm nici măcar un minut.

De dimineață mi-am făcut un dus rece în speranța că am să mă mai trezesc dar e inutil. Nici pofta de mâncare nu am avut.

Cat am stat acasă m-am gândit doar la Sam, la Damon și la sora mea.
Faptul ca nu am apucat sa stau nici măcar o ora la întâlnirea aia nenorocita mă face să regret...faptul ca Sam trebuia sa plătească toată mâncarea și sa plece.

Nu mai zic de Damon, tot ce imi amintesc de atunci a fost doar mirosul lui, dar într-un fel, l-am simțit alături de mine. Mi-a oferit un sentiment de siguranță. Dar nici nu știu cât o sa mai tina sentimentul asta pentru că sunt sigura ca o să-mi ceara ceva în schimbul benzinei pe care a consumat-o, la cât de lacom este.

Sora mea, Anastasia, mi-a propus să merg la psiholog dar am refuzat imediat. Nu pentru ca ma simțeam jignita, sunt un om care gândește în mare parte logic, ci pentru ca nu eram pregătită să vorbesc încă despre asta.

Sper ca Sam sa ma ierte. Astăzi trebuie sa continuam cu proiectul. Singura care știa ca vin astăzi este Samah, și i-am spus doar pentru că mi-a dat mesaj. Nici măcar Christa nu știe, de la prima ora pierdută mi-a scris dar nu am simțit nevoia sa ma împărtășesc, aceasta a înțeles și ma bucur că mi-a oferit spațiul de care aveam nevoie.

Și uite asa merg eu pe hol singura ca o fantoma, dar ma împiedic stângaci de ceva, noroc ca nu am căzut.

- Ai grija pe unde mergi, ciudato.

Îmi spune un băiat care se sprijinea de dulapuri împreună cu prietenii lui.

Aceasta își trage piciorul iar eu constat ca mi-a pus piedica.

Restul grupului încep sa rada zgomotos iar tot ce pot eu sa fac...este sa comentez, nici de cum sa tac.

- O sa regreți pentru asta.

Eram gata sa fac cea mai mare scena, dar știu ca merita. Data viitoare sa nu se mai pună cu mine.

Aceștia rad la replica mea.

- Și ce ai sa faci?

Încep si rad draceste, îmi înconjor bratele în jurul corpului intr-un mod stângaci si încep sa tremur.

Aceștia se uita ciudat la mine iar unul dintre ei începe sa rada amuzat de ce se întâmplă.
Dintr-o data îmi azvarl capul într-o parte făcându-mi parul care era prins într-o coada de cal sa îmi acopere fata.