O viaţă "normală"...✔

✴16. O palmă. Două palme.✴

XVI

Taehyung

Am început să-mi fac cât mai rapid bagajul, ca să putem pleca înapoi în Coreea. Nu-mi dadusem seama, dar lacrimile fierbinţi se prelingeau deja pe chipul meu palid. Mi-am făcut în cinsprezece minute bagajul şi am coborât ca ars jos. Voiam să ajung cât mai repede în Coreea ca să o caut pe ea. Oare în momentul ăsta ce face? E bine? E în siguranţă? Mii de întrebări îmi străbat mintea, dar toate sunt fără răspuns.

Am intrat cu toții în maşina mare care ne-a dus spre aeroport. Ajunşi acolo, o mulţime de fani disperați își fac apariția. Îmi iubesc fanii, doar că în acest moment îmi vine să-i înjur. Sunt prea stresat, mai ales că o fana a sărit pe mine şi m-a sărutat. Norocul meu este că m-a sărutat pe obraz. Înainte să îşi mai încerce odată norocul să mă sărute pe buze, câțiva bodyguarzi au îndepărtat-o de mine.

Când am urcat în avion, m-am aşezat lângă Jungkook, eu punându-mă pe scaunul de lângă geam.

— Frate, tipa aia era disperată rău după un sărut. Trebuia să i-l dai, Hobi se întoarce către mine, râzând pentru a destinge atmosfera.

— Sper că glumeşti. Îmi venea să o îndepărtez chiar eu, dar mă temeam că sar şi celelalte pe mine care mă priveau salivand, îi răspund cu privirea ațintită pe geam.

— Pe mine una a vrut să mă violeze cu un vibrator, spune Jimin înspăimântat.

***

Când coborâm din avion, gasim din nou fani peste fani. Ăștia nu au somn la cinci dimineaţa? 

Mă strecor cu trupa printre multimea de fani și intrăm silențios în maşină. Ajungem rapid acasă și ne lăsăm bagajele în living, apoi ne urcăm din nou în maşină. Cu cât ne apropiam mai mult de casa lor, cu atat golul din stomac îmi creştea. Speram aşa de mult ca totul să fie doar o farsă de prost gust. Speram să ajungem acolo şi Yuuki să ne aştepte stând ascunsă după mobilă, şi când intrăm în casă, să ne întâmpine cu braţele deschise. Speram atât de multe, dar ştiam că nu se vor întâmplă toate astea şi totodată, îmi doresc așa de mult să fie acolo.

Parcăm mașina și intrăm în curtea lor. Aș fi crezut că Yui doarme, dar luminile aprinse ne dovedesc contrariul.

După ce batem la uşă, ea se deschide extrem de rapid, ieşind un Yui cu fața luminată, dar îi piere zâmbetul la văzul nostru.

— Ah.. voi erați, spune cu o privire dezamăgită. Intraţi, oftează zgomotos și se dă din ușă.

Am intrat în casă si am rămas complet surprins. Mobila e cu susul în jos, şerveţelele domină peste tot în casă, pe jos e o sticlă de alcool spartă, iar când l-am văzut pe el la lumina becului m-am îngrozit. Are nişte cearcăne adânci, parul îi e răvăşit şi se observă de la o poștă că abia ce a terminat o rundă de plâns. Arată atât de vulnerabil. Ochii încep să mă înţepe și pe mine când văd o poză cu Yuuki.

Yuuki

— Luhan? Tu ești? De ce m-ai adus în acest loc sumbru? Unde suntem? Ce se întâmplă? întreb exasperată şi simt lacrimile fierbinţi străbătându-mi obrajii reci ca gheața.

— Prea multe întrebări păpuşă. Nu prea am chef să-ți răspund, spune cu mâinile în buzunare, apropiindu-se de mine.

— Păpuşă să-i zici lui mă-ta! Stai departe de mine! țip la el îngrozită.

Capul meu s-a dus în partea dreaptă odată cu contactul palmei sale cu fața mea. Lacrimile cad șiroaie pe chipul meu, făcându-mă să mă întreb de ce am ieșit atunci. Îmi duc palma peste porţiunea de piele unde m-a lovit şi masez uşor. Observ cum se apropie mai mult de mine, iar eu continui să mă dau în spate cât mai mult.
Din păcate fac contact cu peretele. Cea mai proastă alegere făcută vreodata de mine.

— Te rog lasă-mă! Cu ce naiba ți-am greșit? mă bâlbâi din vina lacrimilor.

— Tu? M-ai refuzat, Yuuki. M-ai făcut de râs. Și sincer, te vreau. Vreau să fii a mea, se încruntă adânc.

Izbucnesc și mai tare într-un plâns isteric,  simțind că mă sufoc cu lacrimile sărate ce-mi pătrund în gură. Îşi lipeşte trupul scârbos de al meu, între noi nerămânând nici un spațiu. Își apropie fața dezgustătoare de a mea, fiind prea aproape. Din senin ușa se deschide, luminând încăperea întunecată care îmi dă fiori. Pe ea intră un bărbat cam de douăzeci de ani.

— Frate, ce naiba-i faci? Deja o sperii, vorbeşte bărbatul, uitându-se milos la mine.

— Nu contează. Nu am de gând să-i fac partea mai rea acum. În clipa asta doar vreau să mă distrez. Nici atât nu pot? ţipă nervos, ducându-se în fața tipului ăla.

— Mai bine ai termina. Eu ți-am mai zis să nu o răpești. De ce mai faci asta? Nu ți-e de ajuns că am avut deaface cu poliția din cauza nevoii tale de sex? Nu-mi spune că şi pe ea ai răpit-o din vina hormonilor tăi pe care nu-i poţi stăpâni! țipa băiatul din ușă.

— Scutește-mă! De când te preocupă pe tine ce am de gând să fac eu? Te-ai cuminţit? Nu uita că şi tu ai fost exact ca și mine! își dă ochii peste cap.

— Am fost! Bine spun frate! Dar mi-am deschis ochii şi am realizat ce făceam cu adevarat! Violam fete nevinovate, virgine. E corect aşa?! Şi pun pariu că și fata asta e virgină! Nu-i așa? se uită spre mine.

— De unde să ştiu eu dacă e sau nu virgină? Presupun că nu mai e la cât de bine arată, se răsteşte Luhan la el.

— Tu! Ești virgină sau nu? mă întreabă bărbatul acela şi la cuvintele sale mă înroşesc.

— D-da, mă fâstâcesc, mutându-mi privirea.

— Ți-am zis eu.. stai ce?! Ești virgină? Asta nu cred! Nu am mai avut de mult parte de virgine! vine cu rânjetul pe buze spre mine.

— Luhan! Las-o năibii! Înţelege că nu trebuie să ne mai implicăm în așa ceva! vine repede și mă ridică de la sol, ieşind amândoi pe uşă spre... nu știu unde.

— Baekhyunn! Dă-mi-o! strigă Luhan din spatele nostru.

— Nu e un obiect! strigă bărbatul pe nume Baekhyun.

— Nu e treaba ta ce fac eu, aşa că dă-mi-o! Acum! strigă din nou spre noi.

— Îmi cer scuze. Am să văd ce pot să fac mai târziu. Îmi pare așa rău. Rezistă, bine? îmi şopteşte bărbatul și se oprește, lăsându-mă jos.

Luhan mă prinde furios de mână, străpungându-l pe Baekhyun cu privirea. Ma târâie până în acea cameră a groazei,  apoi mă trânteşte furios pe pat, făcându-mă să izbucnesc în plâns.

— Te rog... şoptesc printre suspine.

— Ce mă rogi, iubito? se așează lângă mine pe pat.

— Stai departe de mine! Te rog, lasă-mă să plec acasă, spun în timp ce lacrimile curg ca un robinet din ochii mei.

— Nu pot să-ţi respect dorinţa, se încruntă adânc.

Se pune peste mine şi mă imobilizează, apropriindu-se şi mai mult de mine. Încerc să scap, dar mai mult îl înfurii şi îmi dă o palma peste fata, inrosindu-mi obrazul stang. Incep sa plang si mai tare. Isi lipeste buzele scarboase de ale mele si incearca sa isi bage limba in gura mea dar nu-i raspund la asta. Il imping jos de pe mine.

— Javră tâmpita! îmi trage încă o palmă zdravănă, aruncându-mă din pat pe parchet.

Îmi pun palma stângă pe obrazul acum roşu din vina impactului și dau drum liber lacrimilor. De ce mi se întâmplă mie toate astea? Mă așez într-un colț al camerei și îmi înfăşor braţele în jurul picioarelor, punându-mi capul pe genunchi. Mă simt aşa murdară...

★