O viaţă "normală"...✔

❄06. Zăpada-cea mai bună prietenă.❄

VI.

Yuuki

Jungkook deschide ușa mașinii când se oprește și îmi face semn să cobor prima. Îi zâmbesc și fac întocmai, dar doar o clipă de neatenție mi-a fost de ajuns să dau peste cineva. Mă dezechilibrez, dar înainte să cad, mă prinde Jungkook. Îi mulțumesc și îmi îndrept atenția spre tipul ce poartă o glugă enormă pe cap.

— Îmi cer scuze, doar că mă grăbesc, se scuză rapid, abia reușind să îi înțeleg cuvintele.

— Nu-i problemă, îl asigur, holbându-mă la chipul său.

— Salut băieți! îi salută pe cei din spatele meu, făcându-mă să mă dau din calea sa.

— Luhan! Ce mai faci frate? Cum îți mai merge? Namjoon înaintează și dă mâna cu el.

— Namjoon! Fratele meu! Plecam spre agenție pentru că trebuie să înregistrez o nouă melodie cu trupa. Voi ce faceți? Cine e fata? își îndreaptă atenția spre mine.

— E o amică, Yuuki, răspunde ciufulindu-mi părul.

— Poate sa ne vom mai întâlni cândva, roșcato, îmi zâmbește și îmi face cu ochiul.

— Sigur, aprob printr-o mișcare a capului și privesc cum se îndepărtează în pași repezi. Mergem? întreb după ce tipul a dispărut din raza mea vizuală.

Am pornit înspre parc, desigur, băieții purtând glugile de la hanorace pe cap. Odată ajunși, ne înveselim când vedem cât de alb este peste tot. Ca în povești.

— Ce naiba!? strig când un bulgăre mă nimerește drept în cap. Cine a îndrăznit să mă lovească? enervată la culme.

— Taehyung! strigă toți în cor, uitându-se toți spre inamic.

— De ce mințiți cu toții? Eu sunt cuminte! Ați complotat împotriva mea! strigă către ei, îndepărtându-se subtil.

— Numai să te prind! rânjesc și mă apropii la fel de subtil.

S-a ascuns după un copac, lăsându-mi ocazia să măresc puțin pasul. Mă apropii mai mult de arbustul acoperit de nea și când încerc să-l sperii, mă surprinde împingându-mă pe zăpadă. Nefiind atent cu totul, îl trag de mână, căzând și el, dar se ridică în viteza luminii din vina faptului că zăpada este enorm de rece.

— Nu crezi că ai uitat ceva? oftez în speranța că își va aminti de mine.

— Unde mi-e telefonul?! se panichează mai ceve ca un copil și o ia la goană după Jimin.

Însfârșit a venit Jungkook la mine și încearcă din răsputeri să mă tragă din culcușul format din zăpadă, dar când să reușească, cade cu totul peste mine.

Jungkook

Îmi măresc ochii când conștientizez cât de aproape se află de mine. Îmi mușc buza de jos când îi simt respirația fierbinte pe chipul meu. Atât de aproape.

— Jungkook? ies din starea de analizare la auzul vocei roșcatei. Te superi dacă te dai jos de pe mine? se smiorcaie fata, fiind băgată cu totul în zăpadă.

— Scuză-mă, mă ridic jenat de pe săraca fată și o trag și pe ea din zăpadă.

Se scutură de albul de pe ea și scoate din buzunarul gecii un telefon. Îmi ridic o sprânceană când îl îndreaptă spre noi. Ce are de gând?

— Ne faci cumva poze? întreabă Taehyung total amețit.

— Da. Vreau să am amintiri cu cea mai frumoasă zi petrecută alături de voi. Pot face asta? clipește des, buza de jos tremurându-i super drăguț.

— Sigur că poți. Dar să nu le postezi nicăieri, fata aprobă zâmbitoare la spusele lui Namjoon.

Taehyung

I-am luat telefonul din mână și m-am dus la Jin, rugându-l să îmi facă o poză cu roșcata, el fiind de acord. O iau într-o îmbrățișare pe micuță și îi fac semn lui Jin să ne facă poza aia odată. La un moment dat și-a ascuns capul în haina mea, făcându-mi inima să pulseze mai rapid ca normalul. S-a desprins din îmbrățișare și mi-a zâmbit. Fuge spre Jin și îi ia aparatul din mâini pentru a vedea cum a ieșit poza.

S-a facut destul de târziu, așa că am plecat din parc și am intrat pe rând în maşină. Pe drum mm vorbit despre chestii banale, ajungând într-un final acasă la cei doi. Își iau la revedere de la noi și fug spre casă. A fost super azi.

★