O viaţă "normală"...✔

✴20. Gelozie.✴

XX.

Când ieşim pe uşa camerei mele, dăm nas în nas cu minunatul meu iubit, Jungkook.

— Oh, buna? ne salută cu un zâmbet drăguţ pe chip.

— Hei, Jungkook. Ea este prietena mea, Lee Ah, o prezint și mă uit către ea, dar tot ce face este să se holbeze la iubitul meu.

— Însfârşit cunosc și eu pe altcineva înafară de Yui, chicotește puțin la cele spuse.

Jungkook vine şi mă îmbrăţişează, oferindu-mi un pupic pe obraz, apoi îi întinde mâna lui Lee Ah. Nu reacţionează aşa că o împing puţin.

— Ah, da. Bună! Mă numesc..., încearcă să se prezinte, nebăgând de seamă că am făcut-o eu deja.

— Lee Ah. Te numeşti Lee Ah, îmi dau ochii peste cap.

— Uau ce nume frumos. Chiar mă numesc așa? Super! ochii încep să-i sclipească.

— Păi, îmi pare bine de cunoştinţă, Lee Ah. Eu mă numesc Jungkook, spune zâmbind.

Dintr-o dată m-a lovit al năibii de tare gelozia. De ce se privesc aşa?

— Noi mergem în parc. Apropo, ceilalţi au cam plecat la dormitoare. Cred că mai sunt doar Taehyung şi Yui în casă, mă uit în altă  direcţie.

— Dar tu de ce nu mă priveşti? îi apare un rânjet pe faţă.

Mă ia de mâna şi se uită în ochii mei. Îmi întredeschid buzele pentru a spune ceva, dar el îmi oferă un micuț sărut pe buze, făcându-mă să roșesc.

— Deci? întreabă, mângâindu-mi obrazul stâng.

— Fiindcă... eu am plecat! răspund şi mă reped pe scări, uitând-o în urmă pe Lee Ah.

Mă opresc puțin şi mă uit în spate. Jungkook notează ceva pe telefonul lui Lee Ah. După câteva secunde îi dă înapoi telefonul şi îi zâmbeşte din nou. Lee Ah încă se holbează al năibii de mult la el. Nemaisuportând să văd scena din faţa mea, mă duc în bucătărie. Ajung rapid în încăpere şi văd că nu este nimeni. Mă aşez în linişte pe un scaun de la masă şi îmi pun capul în palme. Ce mă fac dacă între cei doi se lipeşte ceva? Adică, stai. Totuşi Jungkook e iubitul meu. Nu are cum să-mi facă una ca asta. Mi-a zis că mă iubeşte. — Poate te-a mințit. —

Uşa bucătăriei se deschide lent, dar nu vreau să mă uit spre cel care a intrat, așa că rămân în poziția inițială. Acel cineva îşi drege vocea făcându-mă să îmi ridic într-un final capul. În faţă mea stă un Taehyung cu o faţă de căţeluş plouat.

— Ce ai păţit, prințesă? mă întreabă şi se aşează lângă mine.

— Nu ai văzut ce minunaţii sunt pe hol?spun lăsându-mi capul în jos.

— Te referi la prietena ta şi Jungkook? I-am vazut. Dar nu înţeleg de ce eşti în starea asta. Nu fac nimic altceva decât să vorbească.

— Sunt geloasă, bine? Dar şi tu ar trebui să fii, nu? întreb ridicându-mi capul din pământ.

— De ce aş fi gelos? întreabă nedumerit.

— Păi... Ah, nu mai contează, mă ridic leneșă de pe scaun.

Mă îndrept cu paşi mărunţi spre uşa bucătăriei, dar Taehyung mă prinde de mâna.

Taehyung

Când e gata să părăsească încăperea, mă ridic rapid şi o iau de mână. Se întoarce spre mine şi o trag într-o îmbrăţişare călduroasă.