Dirty Game, baby//Justin Bieber

Sfarsitul e aproape

            Shannon

      Totul parea ireal. Timpul parca statea in loc. Intunericul predomina in jurul meu acaparandu-ma intru totul. Ma simt ca un catel legat in lesa si obligat sa stea intr-o cusca fara iesire, in care nici o raza de lumina sa intre.

      Imi strang picioarele cu mai multa putere la piept incercand sa-mi produc putina caldura in corp, cimentul fiind patul cel moale pe care stau iar frigul fiind patura ce imi incalzeste trupul.

      M-am ridicat indreptandu-ma spre gratiile ce ma separa de exterior. As putea sa le dechid si sa ies din celula asta atat de goala, ce ma face sa imi pierd mintile de parca m-as afla intr-un azil de nebuni nu intr-o inchisoare, insa asta mi-ar putea aduce fericire doar pentru cateva minute pana cand gardienii sa ma prinda si sa ma aduca inapoi acest lucru putand avand drept consecinta lungire duratei aflarii mele aici.

      Am prins barile cu mainile iar capul mi l-am dat pe spate oftand cu disperare. Nu mai pot sta sta aici. Trebuie sa iesi. Si voi face asta chiar daca va trebui sa omor.

      *

      Sunetul alarmei se facu auzita urechilor mele creindu-mi un discomfort ingrozitor. Mi-am deschis ochii privind obosita in jur observand ca am adormit sprijinita de gratii. M-am sprijinit de ele pentru a ma putea ridica si am plecat la baie pentru a ma putea spala.

      Chipul meu reflecatat in oglinda ma ingrozi pe moment dupa incepand sa simt cum nervii si adrenalina cresc în mine lovind cu putere bucata de sticla aceasta creand un zgomot infernal spargandu-se in mii de bucati ce au căzut pe ciment spargandu-se in bucati si mai mici. Faptul ca cei ce m-au bagat in infernul asta stau acum si se relaxează in casele lor pe cand eu stau intre străini si astept sa vina sfârșitul acestor lucruri o data ma face sa disper.

      Mi-am spalat mana insangerata și iesind ca o furtuna din celula alineindu-ma in rand ca ceilalți detinuti. L-am privit cu dispret pe Derek care mi-a intors o privire foarte confuza la gestul meu, nici eu ne dandu-mi seama de ce am reacționat asa. Nu trebuie sa-mi vars nervii pe el deoarece el este singura mea scapare de aici.

      Am ieșit cu toti afara, eu indreptandu-ma direct spre coltul retras pentru a ma putea gândi la o scapare de aici. Am observat ca Derek nici nu se uiat in zona mea, stand si ridicand greutati cu alti barbati cu mult mai în vârstă ca el. Ridicandu-ma in picioare si pornind spre el nu am observat cum o pereche de ochi ma privește si se îndreaptă spre mine pana cand am fost impinsa brutal la pamant si lovita cu piciorul in stomac.

      Am tușit de cateva ori incercand sa alung durerea si sa-mi reglez respiratia la normal. Cand praful ce se ridicase deasupra mea ca o ceata se risipi am putut vazu pe cel ce m-a atacat. Era aceasi fata ce s-a luat de mine si in cladire. Aceasi fata ce poate fi asemanata cu diavolul la chip. Oare ce a făcut de a ajuns aici?

      M-am ridicat in picioare vrand sa plec insa am mai primit o lovitura dar reusind sa-mi păstrez echilibrul.

- Ce s-a intamplat prințesa? Nu mai ai curajul sa ma dobori acum, spune apropiindu-se periculos de tare de mine, daca nu are cine sa te salveze din nou.

      Privesc peste umarul ei pentru a-l zari pe Derek ce sta si priveste neutru la ceea ce se intampla. Nu-mi vine sa cred ca si el m-a tradat. De ce toti fac asta?

- Nu am vrut sa te ranesc, spun calm si fara nici o dorinta spre ea incercand sa opresc ceea ce avea sa se întâmple. Imi pare ra-

- Tu chiar crezi ca ma vei impaca cu niște scuze? spune badjocoritor in timp ce restul doar radeau de reactia mea.

      Am oftat zgomotos reglându-mi vocea pentru a vorbi in continuare.

- Ce vrei sa fac sau sa iti zic pentru a ma putea lasa in pace? o întreb nepasator vazand cum se enervează la tonul cu care i-am vorbit

- Ce vreau sa faci, spune iar eu aprob, este sa ma infrunti prințesa. Vreau sa ne luptam pentru el, intelegi, cea mai buna sa câștige.

      O privesc confuza nestiind la ce se refera.

- Ce nu înțeleg este cine este el- , insa nu apuc sa termin fraza deoarece am fost prinsa si izbita cu putere de perete, simtind o mare durere ce imi acaparează capul.

      Am privit cum cei din jur o aplaudau si o aclamau in cor auzind in sfarsit numele ei, acela fiind Blaze. Numele o definește intr-u totul. M-am ridicat in picioare privind-o cum se invartea pe langa multime, fiind mandra de ceea ce facuse, de faptul ca a ranit pe cineva. Nervii creșteau cu putere in mine urand sa vad cum toti radeau pe seama mea. Am inaintat cu viteza spre ea lovind-o cu putere continuand cu lovituri mult mai apasatoare simtindu-mi sangele care pulseaza in vene si adrenalina ce crestea pe masura ce inaintam cu loviturile, culoarea mâinilor mele prinzând o noanta de rosu dandu-mi seama ca ala era sange oprindu-ma si departandu-ma de persoana în cauza. Vederea mea incepea sa își revine totul prinzând din nou contur pana acum vazand in ceata.

      Inima aproape mi se oprise in loc atunci cand am vazut-o nemiscata pe Blaze insangerata pe ciment, corpul ei fiind aproximativ plin de sange, sangele ei și mult.

      Am văzut cum câțiva paznici se apropiau de noi, blocându-ma pe moment nestiind ce trebuie sa fac. Am vrut sa ma duc spre ea pentru a o ajuta insa am fost apucata brusc de mana si trasa afara din multimea de oameni, intrand in cladire si indreptandu-ne spre sala de mese unde sper norocul nostru nu era nimeni.

- Te simți bine? ma intreaba îngrijorat, de parcă i-ar si pasa

      Il privesc nervoasa si ii raspund cu tonul destul de ridicat, gesticuland dramatic din maini.

- Dupa cum observi sunt foarte bine, al dracului de bine chiar-

- Shh.. e posibil sa ne auda cineva. spune privind in jur apoi revenind cu privire spre mine, ochii lui tinand o stransa conexiune cu ai mei.

- De ce nu m-ai ajutat? spun in soapta fiind foarte dezamăgita de el plecandu-mi capul in jos

- Nu iti pot explica, ofteaza apasat apropiindu-se de mine pentru a-mi ridica barbia cu degetul refăcând conexiunea cu ochii mei, dar stiam ca te vei descurca.

      Cuvintele lui m-au făcut sa inghitit in sec, vocea lui groasa si ragusita creindu-mi fiori pe sirea spinării iar distanta aproape inexistenta dintre noi oprindu-mi respiratia. Se apropie usor de mine buzele lui atingandu-le pe ale mele insa atunci mi-am dat seama ce se intampla, departandu-ma de el, recreeind distanta dintre noi.

- Nu. Nu pot face asta. spun dur privindu-l urat

- Înțeleg-

- Nu! Nu pot continua sa vorbesc sau sa stau cu tine. Nu am deloc încredere in tine. spun vrand sa plec insa acesta m-a prins de mana oprindu-ma

- Daca te ajut sa iesi de aici vei avea încredere in mine? spune soptit însă putand sa-l aud

- De ce vrei atat de mult asta? spun nervoasa neintelegandu-i gestul

- Nu iti pot spune asta acum, doar te rog.

- Ce este de nu imi poți spune?! spun, simtindu-ma deja foarte apasata de treaba asta.

      Derek doar s-a uitat rugator la mine, ne spunandu-mi nimic, doar cerandu-mi asta din priviri. Am oftat zgomotos, creierul vrand sa îi spun ca nu voi face asta însă gura a luat-o înainte.

- Cu ce începem? 

____________________________________________________

    Hei bbycakes ce mai faceți? Sper ca bine pentru eu asa sunt, de aceea am zis sa mai scriu câte ceva. Yey! Okay deci hope you like it si vreau sa va zic ca mai sunt cam doua sau trei capitole ale cartii asa ca voi incerca sa le pun cat mai curând. Capitol needitat. So love you, bye!  #happyllama #peace